ICCJ. Decizia nr. 4831/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4831
Dosar nr.30633/1/2005
Nr.vechi 13775/200.
Şedinţa publică din 17 mai 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
H.H.E. a chemat în judecată Primarul oraşului Făget şi Prefectura judeţului Timiş, solicitând anularea dispoziţiei nr. 12 din 11 ianuarie 2001 emisă de primul pârât şi obligarea ambilor pârâţi la emiterea unei noi dispoziţii care să conţină oferta de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobilul casă de locuit, curte şi grădină situat în oraşul Făget, înscris în C.F. Făgetul German cu nr.top. 44/b, la valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit cu ocazia soluţionării notificării.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că imobilul în litigiu a aparţinut părinţilor săi H.R. şi H.A., de naţionalitate germană care au fost deportaţi într-un lagăr de concentrare iar averea le-a fost integral preluată de stat în mod abuziv şi, la scurt timp după ieşirea lor din lagăr, au decedat.
În anul 1983, statul a atribuit imobilul în dispută unei persoane fizice din oraşul Făget, care a demolat casa şi a construit în locul acesteia o vilă, iar ulterior în baza Legii nr. 18/1991 şi-a intabulat dreptul de proprietate şi asupra terenului aferent.
Faţă de această situaţie reclamantul invocând dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi art. 36 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a învederat că era îndrituit la despăgubiri băneşti, întrucât restituirea în natură a imobilului nu mai era posibilă şi a solicitat anularea dispoziţiei atacate şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi oferte pentru despăgubiri băneşti în valoare de 594.247.520 lei.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 956/PI din 25 mai 2005 a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 12 din 11 ianuarie 2005 emisă de Primarul oraşului Făget şi a obligat intimata Prefectura judeţului Timiş să emită Decizia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant pentru imobilul înscris în C.F. Făgetul German cu nr.top. 44/b.
A respins în rest contestaţia vizând obligarea intimatului Primarul oraşului Făget la emiterea unei noi dispoziţii.
Instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 reclamantul era îndrituit la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu constând în despăgubiri băneşti, iar conform art. 36 din lege prefectura era ţinută să analizeze notificarea formulată de acesta şi nu primarul, astfel că în mod greşit prefectura şi-a declinat competenţa de soluţionare a notificării în favoarea Primarului oraşului Făget.
Astfel fiind şi în conformitate cu art. 36, art. 24 alin. (2), art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 coroborate cu art. 36 pct. 1 lit. b), art. 36 pct. 2 din normele metodologice de aplicare a acesteia aprobate prin HG nr. 498/2003, tribunalul a conchis că Prefectura Timiş trebuia să emită Decizia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1824 din 28 octombrie 2005 a respins apelul declarat de Instituţia Prefectului, judeţul Timiş împotriva sentinţei nr. 956/2005 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, reţinând în esenţă că în speţă nu erau aplicabile dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001 deoarece petentul, conştient de faptul că imobilul nu putea fi restituit în natură a solicitat în mod expres despăgubiri, astfel că prevederile art. 24 din lege nu erau incidente în cauză.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Instituţia Prefectului, judeţul Timiş, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a învederat faptul că potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin, prefectul emite ordine cu caracter normativ sau individual în condiţiile legii.
Pe de altă parte, potrivit art. 36 pct. 4 din HG nr. 498/2003 activitatea prefecturii în ceea ce priveşte aplicarea Legii nr. 10/2001 se finalizează într-un proces verbal care însă nu are caracterul unui act administrativ şi nu poate da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice, ci se limitează doar la constatarea unei situaţii de fapt, motiv pentru care, hotărârea pronunţată de instanţă nu poate fi pusă în aplicare. În adevăr, Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea sau obligaţia prefectului de a emite decizii sau dispoziţii. Această obligaţie revine conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 24 pct. 1 din normele metodologice, în cazul imobilelor ce nu mai pot fi restituite în natură, deţinătorului care trebuie să facă oferta de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii bunului.
Pe de altă parte, prin Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente s-a stabilit regimul plăţilor tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Totodată prin Titlul VII art. 33 din lege, au fost abrogate art. 34-40 din Legea nr. 10/2001 respectiv capitolul IV, Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală sau acţiuni şi Capitolul V, Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti, astfel încât prefecturile nu mai deţin competenţe în soluţionarea notificărilor privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, iar noţiunea de despăgubire bănească nu se mai regăseşte.
De asemenea, în baza art. 16 din Legea nr. 247/2005 persoanelor beneficiare ale măsurilor reparatorii li se emit titluri de despăgubiri.
Astfel fiind, recurenta a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea dispoziţiei nr. 12 din 11 ianuarie 2005 emisă de Primarul oraşului Făget.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed:
În extrasul C.F. Făget German cu nr.top. 44/b existent la dosar, figurează casa nr. 48/b curte şi grădină 1011 mp cu casa P + 1 având ca proprietari pe M.R. prin cumpărare şi I.M. prin moştenire. Totodată există menţiunea dreptului de primereditate în favoarea lui R.M. măritată H. (F. dos. nr. 2558/c/2005). În acelaşi extras C.F. în rubrica „înscrieri privitoare la proprietate" este menţionat procesul-verbal nr. 588/1947 de predare-primire a activelor germane, iar la nr. curent 5 Uniunea RSS.
Ulterior, cu nr. 319/1966 este înscris protocolul încheiat la 10 februarie 1950 între RSR şi URSS, iar ca proprietar Statul Român.
O altă menţiune privitoare la proprietate este aceea privind radierea casei şi înscrierea sub nr. 6310/1992 a construcţiei aparţinând soţilor M.D. şi M.M., iar sub nr. 1512/1994, în baza Legii nr. 18/1991, a dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea celor doi soţi proprietari ai construcţiei.
Reclamantul a susţinut prin acţiune că proprietatea autorilor săi H.A. şi H.R. născută M. a fost preluată fără titlu valabil avându-se în vedere naţionalitatea acestora de supuşi germani şi că întreaga familie a fost internată în lagăr, sens în care a depus în copie procesul-verbal-inventar din 8 septembrie 1945, fişa vizând averea acestora din 30 noiembrie 1945, cum şi adresa nr. 1043 din 27 mai 1945 a Primăriei comunei Făget care atesta internarea în lagărul de la Târgu Jiu a mecanicului H.A. împreună cu soţia şi un copil de 4 ani.
Cum din probele administrate în cauză inclusiv extrasul de C.F. deja evocat a rezultat că imobilul în litigiu nu putea fi restituit în natură, aspect necontestat în cauză, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti în cuantum de 594.247.520 lei.
Instanţele au considerat că în raport de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 10/2001, respectiv a normelor metodologice de aplicare a legii, obligaţia de acordare a despăgubirilor băneşti solicitate revenea Prefecturii judeţului Timiş şi au obligat Instituţia Prefecturii să emită Decizia privind oferta de acordare a respectivelor despăgubiri.
Or, potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care restituirea în natură nu a fost aprobată, sau nu este posibilă, potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria va transmite Decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în raza căreia îşi au sediul.
Prin urmare, din modul de redactare al textului evocat în vigoare la data soluţionării litigiului în fond şi apel rezulta cu evidenţă că formularea ofertei de despăgubiri băneşti intra în competenţa unităţii deţinătoare sau a primăriei, după caz, şi numai aceste entităţi erau îndrituite a emite Decizia sau dispoziţia de acordare a respectivelor despăgubiri, cu obligaţia de a sesiza prefectura în raza căreia îşi aveau sediul şi a o transmite acesteia.
Astfel fiind greşit instanţele au obligat instituţia prefecturii de a emite Decizia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti în cuantum de 594.247.520 lei către reclamant.
Pe de altă parte, Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005, prin art. 33 a abrogat art. 34-40 din Legea nr. 10/2001, şi implicit şi art. 36 în baza căruia a fost pronunţată soluţia de obligare a instituţiei prefecturii de a emite o decizie privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti.
De asemenea, Legea nr. 247/2005 stabileşte regimul plăţii tuturor despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 indiferent de forma în care au fost acordate.
În acest context este de menţionat faptul că măsurile reparatorii prin echivalent reglementate de Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată).
Pe cale de consecinţă, reclamantul-intimat este beneficiar al măsurilor reparatorii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, text de imediată aplicare, ce urmează a fi acordate în condiţiile art. 16 şi următoarele din Legea nr. 247/2005.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi a trimite dosarul instanţei de fond pentru reluarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Instituţia Prefectului Judeţului Timiş împotriva deciziei nr. 1829 din 28 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 956 din 25 mai 2005 a Tribunalului Timiş, secţia civilă şi trimite cauza acestei din urmă instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 482/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
