ICCJ. Decizia nr. 4955/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4955
Dosar nr. 12095/200.
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 159/2002 Primarul municipiului Medgidia a fost obligat să acorde intimatului B.E. venitul minim garantat şi ajutorul pentru încălzirea termică, în condiţiile Legii nr. 416/2001, iar pe această bază i-a fost achitată suma de 12.657.750 lei, cu obligaţia de a efectua muncă în folosul comunităţii, pe care, însă, nu a prestat-o.
Drept urmare, prin acţiunea de faţă Primarul a cerut obligarea pârâtului la prestarea unui număr de 1080 ore de muncă, pentru venitul acordat pe perioada ianuarie 2002–martie 2003, conform art. 6 art. 2 din Legea nr. 416/2001 şi art. 23 din Normele Metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 1099/2001.
Judecătoria Medgidia, prin sentinţa civilă nr. 1933 din 29 septembrie 2003 a respins cererea ca nefondată, reţinând că pârâtul nu avea o astfel de obligaţie ca o contraprestaţie.
Prin Decizia civilă nr. 76 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, apelul primarului a fost respins ca nefondat, cu motivarea că nu există temei legal pentru obligarea pârâtului, ca beneficiar al ajutorului social, la prestarea unui anumit număr de ore de muncă în folosul comunităţii.
Pârâtul B.E. şi-a retras apelul.
Contra deciziei a declarat recurs pârâtul numai pentru obligarea la cheltuieli de judecată.
De asemenea, a declarat recurs reclamantul, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că:
- potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 416/2001 intimatul, ca beneficiar al venitului garantat, avea obligaţia de a presta 72 de ore muncă/lună, iar
- primarul nu putea suspenda plata ajutorului social cât timp «intimatul nu era beneficiar de ajutor social».
2. Recursul pârâtului este inadmisibil, omisso medio, întrucât şi-a retras apelul, ceea ce echivalează cu neexercitarea acestei căi de atac ordinare.
Recursul reclamantului este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 679 din 13 februarie 2002 Primarul a dispus neacordarea ajutorului social, iar prin sentinţa civilă nr. 159/2003, instanţa de contencios administrativ a anulat-o şi a obligat primarul la plata ajutorului social, hotărâre executată silit prin poprire bancară pentru suma de 12.657.750 lei (Ordonanţa nr. 196/2002 din 6 ianuarie 2003), pentru perioada ianuarie 2002–martie 2003.
Prin acţiune se invocă, drept temei legal, nr. 23 din Normele de aplicare a Legii nr. 416/2001, conform căruia persoanele apte de muncă din familiile beneficiare de ajutor social, au obligaţia de a efectua lunar, cel mult 72 de ore, la solicitarea primarului, iar prin Hotărârea Consiliului local s-a stabilit executarea a 72 de ore de muncă pe lună.
Se conchide că, întrucât plata s-a făcut cu titlu de ajutor social, în baza Legii nr. 416/2001, drept compensare, să se instituie obligaţia de prestare a 1080 de ore/muncă, «în acest mod îndeplinindu-se şi dispoziţiile sentinţei nr. 159/2002, care prevăd achitarea plăţii în condiţiile Legii nr. 416/2001».
Cum a reţinut corect instanţa de apel, acordarea ajutorului social presupune prestarea muncii pe acea perioadă, iar neîndeplinirea acestei obligaţii atrage ca singură sancţiune, cea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 416/2001, suspendarea plăţii ajutorului social respectiv.
În speţă, nu există o asemenea situaţie. Plata sumelor, cu titlu de ajutor social, retroactiv, s-a dispus de instanţă şi s-a executat silit.
O asemenea situaţie nu poate genera obligaţia compensatorie de a presta în viitor muncă în folosul comunităţii, căci legea invocată nu reglementează o astfel de obligaţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B.E. împotriva deciziei civile nr. 76/C din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Medgidia împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4940/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4849/2005. Civil → |
|---|
