ICCJ. Decizia nr. 496/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 304 din 20 martie 2003 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții S.A., S.L., T.M., B.M. și B.S. împotriva pârâtului Municipiul București prin Primarul General, a respins cererea de repunere în termenul de notificare în baza Legii nr. 10/2001 și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la înregistrarea notificării privind restituirea imobilului situat în București, și, în subsidiar, repunerea în termenul de formulare a notificării. Reclamanții nu s-au încadrat în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 deoarece notificarea a fost depusă la 24 decembrie 2002, sancțiunea acestei întârzieri fiind decăderea, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate întrucât greșit s-a apreciat că termenul prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este de decădere, în realitate el fiind un simplu termen de prescripție compatibil cu instituția repunerii în termen. De asemenea, se susține în motivarea apelului, că sentința de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 C. civ. întrucât s-a apreciat că cererea de repunere în termen "nici nu poate fi analizată", instanța fiind culpabilă de denegare de dreptate.
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 477 din 6 noiembrie 2003 a respins apelul ca nefondat reținând că termenul prevăzut de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este de decădere nefiind susceptibil de repunerea în termen prevăzută de art. 103 C. proc. civ.
împotriva soluției instanței de apel au declarat recurs reclamanții solicitând casarea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 6 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- decizia de respingere a apelului este nemotivată;
- fără nici un argument instanța de apel a declarat că termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere și că dreptul de proprietate solicitat este stins;
- pârâta a achiesat la cererea de repunere în termen formulată de reclamanți prin dezinteresul dovedit.
Recursul este fondat.
Cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este efectul devolutiv și constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, astfel că problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel.
în sensul celor ce preced, art. 295 C. proc. civ. dispune că instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
în final, instanța de apel va pronunța propria sa hotărâre motivată, prin care este obligată să răspundă criticilor aduse hotărârii atacate cu apel după ce a examinat toate motivele invocate de apelant prin cererea sa.
în cazul de față, instanța de apel nu a analizat motivele de apel invocate de reclamanți, iar în motivarea deciziei a reiterat, pe scurt motivarea primei instanțe, împrejurări care afectează decizia sub aspectul legalității.
în consecință, potrivit art. 304 pct.7 C. proc. civ. recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și s-a trimis cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel.
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 516/2005. Civil → |
|---|
