ICCJ. Decizia nr. 5008/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5008
Dosar nr. 12024/200.
Şedinţa de la 8 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6437 din 24 octombrie 2003 Judecătoria Sibiu a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C.H. şi a încuviinţat începerea executării silite în favoarea creditorului V.A. împotriva debitorului Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 551 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sibiu precum şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 551 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sibiu intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu a fost obligat la plata sumei de 2.900.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petentul V.A.; că hotărârea era definitivă şi irevocabilă şi a fost investită cu formulă executorie astfel că erau incidente dispoziţiile art. 373 C. proc. civ. iar cererea de începere a executării silite urma a fi admisă.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 43/A din 14 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de debitorul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu împotriva încheierii civile nr. 6437 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Sibiu motivat de faptul că suma datorată de debitor a fost stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă care nefiind executată de bună voie justifica admisibilitatea cererii de încuviinţare a executării silite formulată de creditorul V.A.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv faptul că ar fi fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât la dosar nu exista dovada formulării de către creditor a unei cereri adresate Inspectoratului de Poliţie al judeţului Sibiu prin care să fi solicitat executarea dispozitivului sentinţei nr. 551/2002 a Judecătoriei Sibiu şi nici că s-ar fi prezentat la Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu pentru a ridica suma de bani pretinsă.
Totodată, nu s-a verificat dacă exista o poziţie a Inspectoratului de Poliţie al judeţului Sibiu înainte de începerea executării silite în sensul că s-ar fi opus la executare şi cum buna credinţă se prezumă şi nu a fost răsturnată, greşit a fost încuviinţată executarea silită.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3711 C. proc. civ. obligaţia stabilită prin hotărârea instanţei sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Dispoziţiile legale enunţate instituie principiul executării de bunăvoie a unui titlu executor. De aceea executarea silită, astfel cum o exprimă însăşi denumirea sa, este destinată să intervină în ipoteza neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau prin alt titlu executor.
Cu referire la cazul în speţă, prin sentinţa civilă nr. 551 din 18 ianuarie 2002 Judecătoria Sibiu a anulat procesul-verbal de contravenţie seria M nr. 198446 din 17 iunie 2001 încheiat de Poliţia municipiului Sibiu şi totodată a obligat intimatul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu la plata sumei de 2.900.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către petentul V.A.
Hotărârea a rămas definitivă la 16 aprilie 2002, dată de la care Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu conform art. 3711 C. proc. civ. avea obligaţia să o execute de bunăvoie.
Cum recurentul nu a dat curs acestei obligaţii, creditorul, prin executorul judecătoresc, a solicitat la 14 octombrie 2003, executarea silită a titlului executor, cerere ce i-a fost încuviinţată.
Or, din moment ce debitorul nu a procedat la plata de bunăvoie a sumei la care fusese obligat prin hotărârea judecătorească menţionată conform art. 3711 C. proc. civ., acesta nu mai poate invoca buna credinţă, iar creditorul este îndrituit să-şi realizeze creanţa pe calea executării silite, cum de altfel a şi procedat în speţă.
Cu alte cuvinte, deoarece prestaţia cuprinsă într-un titlu executor trebuie executată de bună voie, ceea ce însă nu s-a întâmplat în cauză, creditorul este îndrituit să-şi realizeze efectiv dreptul subiectiv prin constrângere cu ajutorul autorităţii de stat.
Astfel fiind recursul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Sibiu urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu împotriva deciziei nr. 43/A din 14 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5055/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4987/2005. Civil → |
|---|
