ICCJ. Decizia nr. 5125/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 764 din 26 noiembrie 2003, Judecătoria Lipova a admis acțiunea reclamantului H.G., în contradictoriu cu pârâtul H.O.H., Consiliul local al comunei Ghioroc și SC T.C. Frumușani, a constatat că reclamantul are un drept de preemțiune asupra terenurilor care au fost înscrise în titlul de proprietate nr.125680/2001 pe numele pârâtului H.O.H., a anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între acest parat și parata SC T.C. Frumușani, autentificat de notarul public T.C., in partea care privește terenurile cu nr. top. 1492409/7/2 , nr. top.1792892/ 2 , nr. top 18002895, nr.top180289/7 și nr.top. 1782886/1 și a dispus revenirea la situația anterioară în C.F. nr. 62 nedefintivă Ghioroc.
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 287 din 4 martie 2004, a admis apelul declarat de parații SC T.C.A. SRL Ghioroc și H.O.H. împotriva hotărârii primei instanțe și a schimbat în tot sentința atacata, în sensul ca a respins acțiunea.
împotriva hotărârii instanței de control judiciar reclamantul a formulat contestație in anulare, invocând nelegala citare a acestuia la judecarea apelului.
Prin decizia nr. 2001 din 24 septembrie 2004 , Curtea de Apel Timișoara a respins contestația in anulare, ca inadmisibila.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 C. proc. civ., în sensul ca reclamantul nu a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, cale de atac în care putea invoca neregulata citare la judecarea apelului.
împotriva acestei din urma hotărâri reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a arătat ca a formulat contestație în anulare, pentru ca nu a putut declara recurs, în raport de împrejurarea ca a fost citat la o altă adresa în apel, la aceeași adresa a fost comunicată și decizia pronunțată în acea etapa procesuală și, în consecință, nu a fost primita, ceea ce a dus la depășirea termenului de declarare a recursului.
Examinând cauza prin prisma excepției invocate și a criticilor formulate, se constata următoarele:
Contestația în anulare viza retractarea hotărârii pronunțate in apel.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., hotărârea menționata era supusa recursului.
Ca atare, decizia data in contestație este deasemeni supusa recursului, conform art. 320 alin. (3) din același cod, așa încât excepția de inadmisibilitate se constată a fi neîntemeiată.
Pe de alta parte, cu referire la recursul declarat de contestatorul-reclamant, urmează a se observa ca prin art. 129 din Constituția României, revizuita, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciara a drepturilor subiective încălcate, oferita imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil, prin care a fost reglementat dreptul examinării cauzei in doua grade de jurisdicție.
Mai mult, realizând o armonioasa proporționalizare între imperativul stabilității raporturilor juridice civile și cerința aflării adevărului, legea procesual civilă a reglementat și posibilitatea reconsiderării situației juridice prezumată ca autentica prin hotărâre judecătorească irevocabila, ce are ca atribut specific și exclusiv autoritatea de lucru judecat, prin exercitarea căilor extraordinare de atac in condiții precis și limitativ determinate.
Această reglementare are aptitudinea de a satisface exigențele noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României,art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competenta, în condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Totodată, aceleași exigente exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac exercitate in alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuala
Or, reclamantul a formulat contestație în anulare, fără a invoca neregulata citare pe calea recursului.
Susținerile acestuia privind neregulata citare nu sunt confirmate de actele dosarului. Mai mult, reclamantul putea formula recurs și cerere de repunere în termenul de declarare, pentru motivul invocat, așa încât imposibilitatea exercitării acestei căi de atac nu apare ca o situație reala, insurmontabila.
Ca atare, nefiind îndeplinita condiția prevăzută de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., in mod judicios contestația în anulare a fost respinsă, ca inadmisibila.
în consecință, pentru considerentele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5112/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5131/2005. Civil → |
|---|
