ICCJ. Decizia nr. 5078/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4788 din 6 octombrie 2003, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanții A.A.G. și D.G.G. împotriva pârâților A.M. și Comisia locală Mihăești de aplicare a Legii nr. 18/1991; a respins capătul de cerere privind nulitatea sentinței civile nr. 322 din 17 ianuarie 1996 formulat de către reclamanți; a constatat nulitatea absolută a convenției din 23 august 1991 în ceea ce privește terenul din punctul "La lot" de pe raza comunei Mihăești, județul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 322 din 17 ianuarie 1997 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. 8802/1995 s-a constatat că între pârâtul A.M. și A.D.N. a intervenit convenția, datată 23 august 1991, prin care A.M. a cumpărat un teren în suprafață de 5.000 mp situat în punctul "La lot" de pe raza comunei Mihăești, pe care se află o temelie de casă turnată în 1974, respectiva hotărâre judecătorească ținând loc și de act autentic de vânzare-cumpărare. A mai reținut instanța de fond că la data întocmirii actului sub semnătură privată terenurile se aflau în indiviziune și exista interdicția vânzării acestora prin înscrisuri sub semnătură privată. A apreciat ca fiind întemeiată, în parte, cererea reclamanților în ceea ce privește nelegalitatea chitanței din 23 august 1991 și neîntemeiat capătul de cerere privind nulitatea sentinței civile nr. 322/1996 deoarece, sentința atacată s-a pronunțat într-o procedură contencioasă, care poate fi anulată doar prin exercitarea căilor de atac.
împotriva susnumitei sentințe civile a declarat apel pârâtul A.M., formulând critici asupra legalității hotărârii judecătorești apelate.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr. 162/A pronunțată la 30 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de pârâtul A.M., a schimbat în tot sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților; a obligat pe intimații-reclamanți la plata, către apelanți, a sumei de 4.053.000 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Pentru a decide astfel instanța de apel, a reținut în esență:
- în mod greșit instanța de fond a considerat înscrisul atacat pentru cauză de nulitate absolută drept unul apt să transmită prin el însuși proprietatea, deși la data la care a fost încheiat, vânzarea terenurilor era supusă, ad validitatem, condiției solemnității actului. De aceea, în înscrisul sub semnătură privată nu poate fi calificat decât o promisiune de vânzare-cumpărare, neinterzisă de lege și nesupusă unei astfel de formalități, necăzând deci sub incidența sancțiunii de nulitate absolută reținută de instanța de fond;
- despre lipsa calității de proprietar a vânzătorului, dincolo de faptul că nu s-au administrat probe în acest sens, ea nu sancționează actul cu nulitatea absolută, ci numai cu nulitatea relativă.
- fondată este și critica referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamanților, care nu au dovedit interesul legitim lezat prin încheierea acestei chitanțe în promovarea prezentei acțiuni.
în contra acestei ultime hotărâri judecătorești au declarat recurs reclamanții A.A.G. și D.G.G. "motivat" pe dispozițiile art. 449 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Decizia civilă nr. 162/A din 30 ianuarie 2004 este legală.
în mod corect instanța de apel a reținut că înscrisul atacat pentru cauză de nulitate absolută nu este un act translativ de proprietate și l-a calificat drept o promisiune de vânzare-cumpărare, neinterzisă de lege și care nu cade sub incidența sancțiunii de nulitate absolută.
Corectă este soluția instanței și în ceea ce privește lipsa calității procesuale active a reclamanților, care nu au dovedit interesul legitim lezat în promovarea acțiunii, precum și lipsa calității de proprietar a vânzătorului, care nu sancționează actul cu nulitatea absolută, ci numai cu nulitatea relativă.
Față de cele ce preced recursul de față se privește ca nefondat, motiv pentru care, în raport cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5087/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4875/2005. Civil → |
|---|
