ICCJ. Decizia nr. 5159/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 168 din 27 decembrie 2001, reclamanta N.S. a solicitat anularea deciziei emisă de pârâta SC E. SA, restituirea în natură a imobilului cunoscut sub numele vila E. și 224,75 mp teren și în subsidiar, obligarea pârâtei să facă conform art. 24 o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defuncților P.M. și I. și în această calitate a solicitat pârâtei deținătoare a imobilului, restituirea acestuia.
Pârâta a emis decizia nr. 627/2001 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că imobilul intră sub incidența art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar pentru acordarea eventualelor măsuri reparatorii prin echivalent, contestatoarea urma a se adresa la A.P.A.P.S. București.
Reclamanta a mai arătat că imobilul a fost dobândit nelegal de către stat, întrucât urmare a faptului că, deși acesta aparținea proprietarei M.P., el a fost preluat pe numele I.P. cu încălcarea dispozițiilor art. II din Decretul nr. 92/1950.
Prin sentința civilă nr. 391 din 14 martie 2003, Tribunalul Constanța a admis în parte contestația formulată de reclamanta N.S. prin mandatar S.N. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA și pe cale de consecință, a anulat decizia nr. 627 din 14 septembrie 2001 emisă de SC E. SA și obligă pârâta să facă contestatoarei o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, vila E. și a terenului în suprafață de 224,75 mp situat în Eforie Nord, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție, A.P.A.P.S. și Statul Român, ca nefondată. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S. și a Statului Român. A fost respinsă ca nefondată cererea de obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 18 lit. a) și d) și art. 27 și art. 32 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și înstrăinate în mod legal, persoana îndreptățită nu are dreptul decât la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare imobilelor solicitate.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanta N.S. prin mandatar S.N. și pârâta SC E. SA
Prin decizia civilă nr. 87/C din 9 septembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă prin mandatar și de pârâtă.
Instanța de apel a reținut că imobilul în cauză a fost preluat cu titlu valabil, fiind aplicabil art. 27 din Legea nr. 10/2001, iar pârâta a fost privatizată conform Legii nr. 15/1990 și transformată în societate comercială, evaluându-i-se patrimoniul în condițiile H.G. nr. 945/1990. Ulterior, societățile comerciale au fost privatizate total, în contextul legilor speciale, iar privatizarea SC E. SA s-a realizat prin transferul integral al acțiunilor sau părților sociale deținute de stat inclusiv Vila E. care a trecut în proprietatea și patrimoniul SC E. SA.
în contra deciziei mai sus menționată au declarat recurs reclamanta N.S. prin mandatarul S.N. și pârâta SC E. SA devenită SC T.H.T. Marea Neagră SA.
Astfel recurenta N.S. a criticat soluția ca nelegală pentru încălcarea dispozițiilor prevăzute în art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. susținând, în esență, următoarele aspecte:
- greșit instanța a apreciat că imobilul în litigiu, cunoscut sub numele de vila E., a fost trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, deoarece ar fi fost îndeplinite condițiile Decretului-lege nr. 92/1950 cu referire la art.1 din acest act normativ;
- nu se poate pune în discuție aplicarea art. 27 din Legea nr. 10/2004 care reglementează situația imobilelor preluate cu titlu valabil evidente în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, atâta vreme cât imobilul din litigiu a fost preluat fără un titlu valabil, iar trecerea lui în patrimoniul societății comerciale privatizate este nelegală.
Recurenta-pârâtă SC E. SA a criticat soluția sub aspectul că societatea a fost greșit obligată să emită o nouă decizie prin care să facă ofertă de restituire în echivalent, situație care este în contradicție cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Examinând motivele de recurs și în raport cu actele dosarului, se rețin următoarele:
Recurenta-reclamantă N.S. prin mandatar a fost citată pentru termenul stabilit la 14 iunie 2005 cu mențiunea specială de a se prezenta personal în fața instanței pentru a semna recursul.
Potrivit art. 3021C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității, semnătura celui care face cererea.
Cum recurenta-reclamantă nu s-a prezentat să semneze recursul declarat, deși a fost citată în acest sens, la termenul stabilit, urmează a se constata nulitatea recursului.
în ce privește recursul declarat de SC E. SA, devenită SC T.H.T. Marea Neagră SA, acesta se constată a fi nefondat.
Instanța de apel a stabilit că privatizarea SC E. SA s-a realizat prin transferul integral al acțiunilor sau părților sociale deținute de stat inclusiv Vila E. Aceasta a trecut în proprietatea și patrimoniul SC E. SA, reținându-se corect că, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, pârâta avea obligația ca în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării reclamantei să-i facă acesteia, o ofertă de restituire în echivalent în conformitate cu dispozițiile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, obligarea pârâtei la îndeplinirea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, reprezintă o măsură corectă ce urmează a fi aplicată corespunzător de aceasta.
în consecință, în raport cu dispozițiile art.18 lit. a) și d), art. 37 și art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum și a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din aceeași lege, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și înstrăinate în mod legal, ca în cazul în speță, cum corect a reținut instanța de apel, persoana îndreptățită are drept la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare imobilelor solicitate.
Față de considerentele expuse recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat și a fost constatată nulitatea recursului declarat de reclamantă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5182/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5160/2005. Civil → |
|---|
