ICCJ. Decizia nr. 5329/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 25 decembrie 2002, reclamanta P.D. a chemat în judecată pe pârâții Primarul Orașului Techirghiol, Consiliul Local al Orașului Techirghiol, Mânăstirea "Sf. Maria" Techirghiol, SC C. SA Techirghiol și SC H. SRL Techirghiol, solicitând:
- anularea parțială a contractului de concesiune nr. 2326 din 18 iulie 1997 încheiat între Consiliul Local Techirghiol și Metocul Sfânta Maria, cu privire la terenul de 147,36 mp;
- constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC H. SRL și Primăria Techirghiol, având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 160,46 mp și
- constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. SA Techirghiol și Mânăstirea "Sfânta Maria", vânzare avizată prin H.G. nr. 574/1999.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că:
- este singura moștenitoare a defunctului G.B., proprietarul imobilului în discuție (construcție și 1000 mp teren) situat în Techirghiol, careu 4 sp.
- notificarea adresată Primăriei Techirghiol în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost admisă numai în parte, dispunându-se restituirea în natură a 406,90 mp și 2 corpuri de clădire, deținute de SC I.S. SRL în baza unui contract de închiriere;
- pentru vila Târgoviște și terenurile de 432,64 mp, (transmis cu plată către Metocul Sfânta Maria) și de 160,46 mp din str. V. (transmis către SC H. SRL conform H.C.M. nr. 834/1991), primarul a promis acordarea unor despăgubiri.
La 20 februarie 2003 reclamanta a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, solicitând desființarea dispozițiilor nr. 2087 din 7 martie 2002 și nr. 216 din 20 martie 2002, emise de Primarul Orașului Techirghiol, precum și obligarea Primarului Orașului Techirghiol la restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Techirghiol, alcătuit din construcții și teren în suprafață de 1000 mp, potrivit art. 20 și urm. din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 13642 din c1 iulie 2002 Judecătoria Constanța și-a declinat în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială.
Tribunalul Constanța, secția comercială, prin încheierea din 20 martie 2003, a trimis dosarul spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția civilă, potrivit art. 29 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința nr. 709 din 13 mai 2004, a admis excepția tardivității și drept consecință, a respins contestație, ca tardiv formulată și a disjuns celelalte capete de cerere.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 1061/C din 12 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs, menționând că dispozițiile primarului s-au comunicat în str. S. nr. 11 în loc de str. S. nr. 111, iar semnătura de pe dovada de comunicare nu îi aparține.
Aceste critici sunt întemeiate.
Astfel, din lucrările dosarului rezultă că:
- recurenta domiciliază în str. S. nr. 111;
- dispozițiile primarului au fost comunicate în str. S. nr. 11;
- nu s-a putut dovedi că semnătura de pe dovada de comunicare a celor două dispoziții, pe care reclamanta o contestă, aparține acesteia.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., recursul declarat a fost admis, în sensul casării ultimei hotărâri și trimiterii cauzei la Curtea de Apel Constanța, pentru rejudecarea apelului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5278/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5343/2005. Civil → |
|---|
