ICCJ. Decizia nr. 544/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 16 septembrie 2002, reclamanta B.Z.A. a chemat în judecată pârâta Banca Națională a României și ulterior pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român, solicitând obligarea acestora la restituirea a 83 monede din aur confiscate abuziv în 1968 sau la plata contravalorii lor, cu motivarea că procesul penal pornit împotriva autoarei sale P.F. a încetat prin ordonanța nr. 180 din 3 iulie 1968, dar s-a dispus confiscarea celor 83 monede aur în baza Decretului nr. 210/1960.
Prin sentința civilă nr. 15617 din 11 decembrie 2003 Judecătoria Constanța a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții la plata contravalorii metalului prețios (aur) conținut în cele 83 monede aur, respectiv 563,71 gr., calculată la prețul practicat de Banca Națională a României la data plății.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Banca Națională a României.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 6.000.000 lei.
S-a reținut în considerentele sentinței că măsura confiscării monedelor este lipsită de temei legal, preluarea lor a fost abuzivă, astfel sunt incidente prevederile art. 341din O.U.G. nr. 190/2000 și reclamanta, în calitate de moștenitoare a numitei P.F., este îndreptățită a obține contravaloarea monedelor confiscate.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Constanța, a fost respins de Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 472/C din 10 mai 2004, ca nefondat. S-a reținut că apelantul nu a invocat în cererea de apel nici un motiv în susținerea apelului, iar în instanță nu s-a prezentat.
împotriva deciziei a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Constanța.
în motivarea lui, recurentul arată că în instanța de apel cauza s-a soluționat fără ca procedura de citare să fie îndeplinită cu Ministerul Finanțelor Publice, fiind citată D.G.F.P. Constanța care nu avea mandat expres de reprezentare, așadar decizia este lovită de nulitate, iar în al doilea rând, deși s-a expediat și înregistrat la 18 februarie 2003 la Judecătoria Constanța întâmpinarea, instanța de fond nu a răspuns apărărilor acolo arătate.
Recurentul invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, față de prevederile Legii nr. 261/2002 care au abrogat dispozițiile art. 22 și art. 23 din O.U.G. nr. 190/2000 și în raport de art. 39 și art. 40 din H.G. nr. 1344/2003.
Criticile sunt întemeiate.
întâmpinarea, la care recurentul face referire ca fiind expediată și înregistrată la Judecătoria Constanța la 18 februarie 2003, nu se găsește în dosarul nr. 15842/2002 al instanței de fond și încheierea de ședință din 20 februarie 2003, că nici următoarele, nu consemnează depunerea acesteia la dosarul cauzei.
Cu privire la fondul litigiului, se constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului.
Prevederile art. 22 și art. 23 din O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, potrivit cărora despăgubirile pentru obiectele din metale prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, sunt suportate de la bugetul de stat, prin Ministerul Finanțelor, au fost abrogate prin Legea nr. 261 din 13 mai 2002.
Prin H.G. nr. 1344 din 18 noiembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 190/2000, cu modificările ulterioare, a fost reglementată în art. 39 și art. 40 modalitatea de acordare a despăgubirilor, prin plata lor de către Banca Națională a României, care asigură și reprezentarea în instanță, urmând ca ulterior sumele să se recupeze de la Ministerului Finanțelor Publice.
De altfel, prin adresa nr. 91 din 7 ianuarie 2005, Banca Națională a României, sucursala Constanța, a comunicat instanței de recurs executarea dispozițiilor sentinței civile nr. 15617/2003.
întemeiată este și critica formulată de recurent privind citarea sa în instanța de apel prin direcția județeană, căreia nu i-a dat delegație decât pentru promovarea apelului.
în consecință, recursul Ministerului Finanțelor Publice a fost admis, a fost schimbată în parte sentința, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de recurent și a fost respinsă acțiunea introdusă de intimata reclamantă împotriva recurentului, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
| ← ICCJ. Decizia nr. 535/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 610/2005. Civil → |
|---|
