ICCJ. Decizia nr. 561/2005. Civil
Comentarii |
|
La 4 noiembrie 2002 reclamanta G.T. a introdus contestație împotriva dispozițiilor nr. 1518/2002 și 1519/2002 emise de Primăria Municipiului Calafat, prin care s-au respins cererile sale de restituire în natură a două terenuri în suprafață de 480 mp și 400 mp situate primul în Calafat str. N.B. nr. 61 și cel de-al doilea în Calafat str. N.B. nr. 79, motivând că terenurile au fost preluate abuziv și este îndreptățită la retrocedarea lor în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001.
Contestația, înregistrată inițial la secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj, s-a transpus secției civile a aceleiași instanțe, formând obiectul dosarului nr. 454/2003.
La termenul de judecată din 7 aprilie 2003, instanța a disjuns contestația formulată împotriva dispozițiilor nr. 1518/2002 și 1519/2002, în temeiul art. 165 C. proc. civ., păstrând în dosarul format contestația împotriva dispoziției nr. 1518/2002.
Prin sentința nr. 300 din 11 iunie 2003, Tribunalul Dolj, secția civilă, a respins contestația reclamantei G.T., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Calafat. S-a reținut în considerentele sentinței că reclamanta a primit întreaga suprafață de teren ce i se cuvenea prin titlul de proprietate obținut în baza Legii nr. 18/1991, așadar soluția de respingere a cererii de restituire a suprafeței de 480 mp teren este justificată.
în dosarul nr. 3207/2003, format ca urmare a disjungerii contestației, Tribunalul Dolj, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 301 din 11 iunie 2003, prin care a respins contestația reclamantei introdusă împotriva dispoziției nr. 1915/2002, motivând că terenul de 400 mp intravilan pretins de reclamantă a constituit obiect al Legii nr. 18/1991, el aparține actualilor deținători, iar reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 4900 mp în intravilan.
Reclamanta a atacat cu apel ambele sentințe pronunțate.
Astfel, în dosarul nr. 3946/2003 al Curții de Apel Craiova, reclamanta a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 301 din 11 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul Dolj.
La termenul de judecată din 21 noiembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a dispus conexarea dosarului nr. 3946/2003 la dosarul nr. 3833/2003.
Reclamanta a atacat cu apel și sentința civilă nr. 300 din 11 iunie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj. Apelul a format obiectul dosarului nr. 3833/2003 al Curții de Apel Craiova și a fost soluționat prin decizia civilă nr. 356 din 21 noiembrie 2003, în sensul admiterii lui, anulării sentinței civile nr. 300 din 11 iunie 2003 și reținerii cauzei spre rejudecare pentru efectuarea expertizei, fixând termen la 8 decembrie 2003.
în dosarul nr. 3833/2003, după anularea sentinței civile nr. 300/2003, curtea de apel a evocat fondul cauzei și rejudecând pricina a pronunțat decizia civilă nr. 458 din 12 martie 2004, prin care a admis acțiunea reclamantei, a anulat dispozițiile nr. 1518 și 1519 din 1 octombrie 2002 emise de Primarul Municipiului Calafat și a constatat valoarea de expertiză a terenurilor la suma de 132.108.280 lei și respectiv la suma de 158.529.940 lei, în raport de care se vor stabili măsurile reparatorii.
împotriva deciziei civile nr. 458/2003 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Calafat, solicitând desființarea deciziei atacate precum și a deciziei nr. 356 din 21 noiembrie 2003, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Se arată în motivarea recursului că decizia nr. 356/2003 nu a fost comunicată recurentului, ea este nelegală pentru că a anulat numai sentința civilă nr. 300 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Dolj privind dispoziția nr. 1518/2002, nu și sentința civilă nr. 301 din 11 iunie 2003 a aceluiași tribunal, referitoare la dispoziția nr. 1519/2002, expunând și alte motive de recurs în ce privește fondul cauzei.
Recursul este întemeiat.
După ce prima instanță a dispus disjungerea contestațiilor, formulate inițial printr-o singură cerere, motivat de faptul că viza două dispoziții ale primarului cu nr. 1518 și 1519 emise în aceeași zi, dar referitoare la două terenuri distincte ca suprafață și loc al situării, Curtea de Apel Craiova a dispus prin încheierea din 21 noiembrie 2003 conexarea dosarelor formate în apel, nr. 3946/2003 la nr. 3833/2003.
Conexate fiind dosarele, instanța de apel era obligată să se pronunțe prin decizia dată în apel asupra ambelor sentințe apelate, aflate în cele două dosare reunite, anume asupra sentinței civile nr. 300, pronunțată în dosarul nr. 3833/2003 și a sentinței civile nr. 301, pronunțată în dosarul nr. 3946/2003, prima dintre ele referindu-se la dispoziția nr. 1518, iar secunda la dispoziția nr. 1519.
Instanța de apel a supus verificării sale numai sentința civilă nr. 300, pe care a anulat-o și a reținut cauza spre rejudecare, dar a omis să se pronunțe asupra sentinței civile nr. 301, omisiune ce atrage nulitatea ambelor decizii ale Curții de Apel Craiova.
Critica recurentului, relativ la necomunicarea deciziei prin care s-a anulat sentința nr. 300/2003, nu poate fi acceptată, decizia nu este susceptibilă de recurare decât odată cu decizia pronunțată în rejudecarea fondului.
Așadar recursul fiind întemeiat în limitele arătate, a fost admis, deciziile nr. 458 și 356 pronunțate în apel au fost casate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea apelurilor declarate de reclamantă împotriva sentințelor civile 300 și 301 din 11 iunie 2003 ale Tribunalului Dolj, urmând a fi luate în examinare și celelalte aspecte evidențiate în motivarea recursului pârâtei.
← ICCJ. Decizia nr. 66/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4/2005. Civil → |
---|