ICCJ. Decizia nr. 546/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 546.
Dosar nr. 4315/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul contestaţiei, întemeiate pe art. 24 şi urm. din Legea nr. 10/2001, îl constituie:
- „anularea deciziei nr. 79 din 10 octombrie 2001 emisă de R. SA prin care s-a respins cererea reclamanţilor de restituire prin echivalent a bunurilor ce au aparţinut autorului lor", indicate în notificarea din 20 septembrie 2001 şi
- „acordarea despăgubirilor solicitate prin această notificare, reprezentând echivalentul a 17.164 dolari SUA, la cursul oficial calculat de BNR".
Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 31 din 25 februarie 2002, a respins acţiunea, fiind îndreptată contra unei persoane fără calitate procesuală pasivă, întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, cât timp unele bunuri sunt în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate şi au fost preluate cu titlu valabil, iar celelalte nu s-au preluat de aceasta, la privatizare, căci fuseseră dezafectate anterior.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia civilă nr. 27 din 8 octombrie 2002, a respins apelul reclamanţilor, substituind considerentele primei instanţe, cu altele:
- reclamanţii nu au contestat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, că unele din celelalte bunuri sunt în patrimoniul societăţii privatizate, chiar dacă au suferit transformări.
- notificarea, în această situaţie, conform art. 27 alin. (2) în Legea nr. 10/2001, se ataşează instituţiei publice de privatizare, adică la A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.).
Contra deciziei reclamanţii au declarat recurs, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că:
- au contestat preluarea abuzivă şi fără titlu valabil, căci autorul lor a avut domiciliu forţat la Bucureşti, conform procesului verbal din 15 aprilie 1949;
- ambele instanţe nu au reţinut că prin acţiune a fost chemată în judecată şi Agenţia Domeniilor Statului;
- au redobândit în natură unele bunuri imobile conform deciziei civile nr. 4654/2000 a Curţii Supreme de Justiţie, iar
- în prezent, „nu se poate stabili cu exactitate cine este proprietarul bunurilor expropriate de la G.I. şi cine este obligat să dea curs despăgubirilor" (fila 3 recurs).
2. Recursul este fondat.
Acţiunea s-a înregistrat la 7 ianuarie 2002 la Tribunalul Vrancea, având 8 (opt) anexe cu înscrisuri relevante asupra dreptului invocat de reclamanţi:
- notificarea amplă din 25 septembrie 2001, cu indicarea fiecărui bun şi a valorii sale actualizate;
- Decizia nr. 79 din 10 octombrie 2001 a pârâtei R. prin care s-a respins cererea de despăgubire invocându-se art. 27 şi art. 40 din Legea nr. 10/2001 şi declinându-şi competenţa la Agenţia Domeniilor Statului,
- comunicarea nr. 56356 din 30 noiembrie 2001 a Ministerului Agriculturii, Direcţia juridică, adresată reclamantului G.D., prin care i se arată că „notificarea nr. 3117/2001, a fost transmisă Agenţiei Domeniilor Statului, care a devenit (conform Legii nr. 268/2001) titularul pachetului majoritar de acţiuni deţinut de Statul Român la SC R. Odobeşti.
Prin acţiune reclamanţii au chemat în judecată şi Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor „în calitate de fost deţinător al pachetului majoritar de acţiuni la SC R., înainte de privatizarea acesteia. Judecata, în primă instanţă şi în apel s-a făcut şi în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.
Cum rezultă din comunicarea Ministerului Agriculturii (fila 7 fond) notificarea a fost transmisă la Agenţia Domeniilor Statului, care deţinea pachetul majoritar de acţiuni la acea dată.
Aşadar, reclamanţii au procedat conform art. 21 şi urm. din lege notificând atât unitatea deţinătoare, cât şi pe cea care era titulara pachetului majoritar de acţiuni.
După privatizare, în cursul procedurii prealabile şi al judecăţii, Agenţia Domeniilor Statului era datoare să transmită notificarea la A.P.A.P.S., iar instanţa, în baza rolului activ, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ., ţinând seama şi de natura specifică a procedurii din Legea nr. 10/2001, care are un evident caracter reparator, era datoare să pună în discuţia părţilor chemarea în proces a instituţiei publice de privatizare.
Or, respingând acţiunea pe cale de excepţie numai faţă de pârâta SC R. Odobeşti şi ca nefondată faţă de Agenţia Domeniilor Statului, fără a cerceta raportul litigios în raport cu instituţia publică de privatizare, ambele instanţe au închis reclamanţilor accesul la dreptul lor recunoscut de lege, încălcând şi dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 21 alin. (3) din Constituţie şi prin art. 6 alin. (1) CEDO.
În consecinţă, Decizia va fi casată şi conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ. cauza se va trimite aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului cu respectarea dispoziţiilor din această decizie şi a normei din art. 21 alin. (3) din Constituţia României privind dreptul la un proces într-un timp rezonabil (ţinând seama că notificarea s-a trimis în septembrie 1991, iar acţiunea s-a înregistrat la 7 ianuarie 2002, litigiul aflându-se în al cincilea an de existenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatorii G.D.N. şi G.M. împotriva deciziei civile nr. 21/A din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5470/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5463/2005. Civil → |
|---|
