ICCJ. Decizia nr. 5470/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5470
Dosar nr. 1262/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 noiembrie 1999, reclamanţii B.N.E. şi B.P. au chemat în judecată SC A. SRL Iaşi solicitând instanţei obligarea acesteia de a le lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 434 mp situat în Iaşi, şi de a-şi ridica construcţiile edificate pe acest teren.
Totodată, reclamanţii au mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3.000.000.lei, cu titlu de daune.
Printr-o altă acţiune, formulată la 3 februarie 2000, SC A.SRL Iaşi, i-a chemat în judecată pe B.E. şi P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul lor de superficie asupra terenului în suprafaţă de 434 mp situat în Iaşi, teren în legătură cu care autorului pârâţilor, i s-a reconstituit dreptul de proprietate, în baza Legii nr. 18/1991.
După conexarea celor două dosare, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 7173 din 8 mai 2000 şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
În cauză, s-a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtei de către CM M. Iaşi care a solicitat respingerea acţiunii principale şi admiterea cererii conexe, motivat de faptul că terenul în litigiu i-a fost anterior atribuit, de către fostul Consiliu Popular al judeţului Iaşi, iar în anul 1976 a edificat construcţiile ce au fost cumpărate în anul 1993, de către pârâta-reclamantă.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 134 din 21 februarie 2002, a admis în parte acţiunea principală şi a obligat pârâta să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă, terenul în suprafaţă de 434 mp, în litigiu, şi să-şi ridice construcţiile amplasate pe acesta.
A luat act de renunţarea reclamanţilor la capătul de cerere privind daunele solicitate.
A respins acţiunea conexă formulată de pârâta reclamantă SC A. SRL, precum şi cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de CM M. Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra suprafeţei în litigiu, în vreme ce pârâta, deşi avea cunoştinţă de faptul că o altă persoană este proprietarul terenului, a procedat la cumpărarea construcţiilor provizorii edificate fără autorizaţie de intervenientă şi a continuat să construiască pe acest teren.
Apelul pârâtei–reclamante a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 53 din 20 decembrie 2002 a admis în parte „cererea reconvenţională" formulată de pârâta SC A. SRL şi a constatat că aceasta a dobândit un drept de superficie asupra terenului situat în Iaşi, pe care sunt amplasate construcţiile ce fac obiectul procesului verbal de licitaţie nr. 1276 din 28 decembrie 1993 şi a contractului de vânzare–cumpărare din 10 ianuarie 1994, în limita suprafeţei construite.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.E. şi B.P. şi a obligat-o pe pârâtă să-şi ridice construcţia nouă, respectiv corpul de legătură amplasat între chioşcul metalic şi chioşcul de producţie şi să lase reclamanţilor în deplină proprietate, suprafaţa ce excede terenului pentru care este constituit dreptul de superficie.
A respins capătul de cerere din cererea reconvenţională privind obligarea reclamanţilor la daune , păstrând în rest, dispoziţiile sentinţei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în legătură cu o parte din construcţiile existente pe teren, respectiv cele achiziţionate în urma licitaţiei publice din 28 decembrie 1993, apelanta este dobânditoare de bună credinţă, în favoarea sa născându-se un drept de superficie, întemeiat pe dispoziţiile art. 492 C. civ.
În ceea ce priveşte corpul de legătură amplasat între chioşcul metalic şi chioşcul de producţie, acesta a fost construit după anul 1994, buna credinţă nemaiputând fi invocată, în condiţiile în care reclamanţilor li se reconstituise dreptul de proprietate asupra terenului pe care este amplasată această construcţie.
Avându-se în vedere dreptul de superficie constituit asupra terenului pe care sunt amplasate construcţiile proprietatea pârâtei, SC A. SRL a fost obligată să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie, numai suprafaţa ce excede acestui teren.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs în termenul prevăzut de art.301 din Codul de procedură civilă, reclamanţii B.E., B.M.G. şi B.A.E. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 9şi 10 C. proc. civ. susţin în esenţă că Decizia este dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii întrucât din actele cauzei, rezultă că nu sunt întrunite cerinţele art. 489 şi urm. C. civ. pentru constituirea unui drept de superficie în favoarea pârâtei , în condiţiile în care pe terenul în litigiul au fost amplasate numai construcţii provizorii.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.
Prin hotărârea nr. 41503/422/5 din 2 octombrie 1991, Comisia Judeţeană Iaşi de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-a reconstituit lui M.V., autorul reclamanţilor, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 515 mp situat în Iaşi.
Urmare acestei reconstituiri, M.V. a perfectat cu pârâta SC A. SRL Iaşi un contract de închiriere pentru terenul de 431 mp, din totalul suprafeţei retrocedate, în clauzele acestui contract fiind inserată obligaţia chiriaşului de a nu greva terenul prin construcţii cu caracter permanent, nefiind permise decât edificate uşor demontabile şi transportabile.
La data încheierii acestui contract, pe terenul în litigiu se aflau deja două construcţii metalice provizorii, edificate în anul 1976 de C. P. din care ulterior s-a desprins intervenienta C.M. M. Iaşi.
La 28 decembrie 1993, deşi avea cunoştinţă de faptul că o altă persoană este proprietarul terenului, pârâta a cumpărat în urma unei licitaţii publice activele C.M. Iaşi, constând în construcţii metalice edificate fără autorizaţie, continuând ea însăşi să construiască pe terenul în litigiu.
Din chiar expertiza efectuată în apel rezultă că nu a existat niciodată autorizaţie de construire pentru construcţiile amplasate pe terenul în cauză, mai mult, acest teren având în Planul Urbanistic, restricţii de construire, ca atare atât C.P. cât şi C.M., nu au putut edifica construcţii cu caracter definitiv, fără a fi în afara legii.
Din adresa nr. 59779 din 30 octombrie 1997, rezultă că pârâta a fost somată de Primăria Municipiului Iaşi să sisteze, începând cu 17 noiembrie 1997, orice lucrare de construcţie pe terenul în litigiu.
Atât expertiza C.D., efectuată la fond, cât şi expertiza S.I., din apel, au arătat că toate construcţiile ridicate pe terenul proprietatea reclamanţilor, fie de către intervenientă fie de pârâta-reclamantă sunt construcţii provizorii, edificate fără autorizaţie.
În acest context, în mod corect a reţinut prima instanţă că pârâta–reclamantă nu poate invoca buna credinţă la data cumpărării construcţiilor provizorii, atâta vreme cât avea cunoştinţă despre împrejurarea că există un alt proprietar al terenului, căruia i se reconstituise dreptul de proprietate, neputându-se constata existenţa unui drept de superficie în favoarea, sa în condiţiile în care ea însăşi a construit ulterior pe teren, fără acordul proprietarului.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite cu consecinţa casării deciziei atacate şi a respingerii apelului declarat în cauză de pârâta SC A. SRL Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii B.E., B.M.G. şi B.A.E. împotriva deciziei civile nr. 53 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează.
Respinge apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 134 din 21 februarie 2002 a Tribunalului Iaşi, pe care o păstrează
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5477/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 546/2005. Civil → |
|---|
