ICCJ. Decizia nr. 5474/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5474
Dosar nr. 8806/200.
Şedinţa publică din 21 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acţiunii, înregistrate la 10 iunie 2003, îl constituie constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare nr. 46249/1995 privind suprafaţa de teren de 117,5 mp, cu motivarea că acest teren este proprietatea reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 6851/2003 a fost respinsă acţiunea, pe temeiul din art. 1201 C. civ., intervenind autoritatea de lucru judecat, iar, prin Decizia civilă nr. 219 din 17 februarie 2000 a fost respins apelul reclamanţilor, reţinându-se în esenţă, că într-adevăr, prin Decizia civilă nr. 3476/2001 a Curţii de Apel Bucureşti s-a judecat, irevocabil, o acţiune cu acelaşi obiect (nulitatea absolută a contractului pentru 117,5 mp), aceeaşi cauză (fraudă la lege şi cauza ilicită a contractului) şi aceleaşi părţi.
Contra deciziei au declarat recurs cei doi reclamanţi, fără a indica temeiul din art. 304 C. proc. civ., susţinând că în prima cauză s-a invocat frauda la lege, iar în cea de faţă „lipsa unei cauze", astfel că nu operează art. 1201 C. civ.
Recursul este nefondat.
În cererea de chemare în judecată (pag. 5-6) se menţionează „suprafaţa de 117,5 mp dacă nu se mai afla în circuitul civil, fiind proprietatea reclamanţilor", astfel că „vinderea către pârâţi încalcă ordinea publică" şi, o serie de prevederi legale, art. 948 pct. 3 şi 4, art. 963, art. 966, art. 968 şi art. 969 alin. (1) C. civ.
În acţiunea anterioară (fila 42 fond) reclamanţii au cerut „constatarea nulităţii parţiale, întrucât vânzarea s-a efectuat prin fraudarea legii şi cu încălcarea dreptului lor de proprietate", iar, în Decizia nr. 3476 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, irevocabilă, se examinează frauda la lege şi dispoziţiile imperative invocate de reclamanţi, aceleaşi ca în cazul de faţă.
Potrivit art. 1201 C. civ. „este lucru judecat când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Ambele instanţe au făcut o corectă aplicare a acestui text şi, deci, au soluţionat temeinic acţiunea prin excepţia de fond şi de ordine publică, a autorităţii de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.A. şi B.C.E. împotriva deciziei civile nr. 219 din 17 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 549/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5475/2005. Civil → |
|---|
