ICCJ. Decizia nr. 5540/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4265 din 12 septembrie 2003, Judecătoria Buzău a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta D.E. împotriva pârâților Z.V. și Schela de petrol Berca, obligând pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 142 mp teren, situată în intravilanul satului Beciu, comuna Scorțoasa, județul Buzău. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Schela Berca să demoleze construcția edificată pe teren.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a constatat că reclamanta este proprietara suprafeței de 1560 mp teren, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare din 3 aprilie 1954. Din acest teren, Schela Berca a folosit 142 mp până în anul 2001, când l-a predat primăriei, ca fost proprietar.
Deși pârâta a susținut că imobilul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 338/1958, instanța de fond a constatat că reclamanta a continuat să fie proprietara imobilului, deoarece nu există identitate între aceasta și persoana înscrisă în anexa decretului.
Pe teren se află o construcție cu destinația de locuință de serviciu, închiriată pârâtului Z.V.
Apelurile declarate de pârâți au fost admise prin decizia civilă nr. 42 din 8 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești care a schimbat în parte sentința, în sensul că a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 142 mp teren, reținând că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, restituirea nu se mai poate face decât în condițiile acestei legi.
împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 8 și 9 C. proc. civ., a arătat că decizia este nelegală deoarece, la termenul la care s-a judecat apelul era lipsă de procedură cu reclamanta, pe citație fiind menționat anul 2003, în loc de 2004.
Se mai arată că instanța a interpretat în mod greșit actul dedus judecății, schimbând obiectul și temeiul juridic al cauzei, în condițiile în care ea a solicitat doar posesia imobilului pentru că nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate.
Mai susține reclamanta, că instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când a soluționat excepția tardivității apelului declarat de pârâta S.N.P. P., sucursala Ploiești, Schela Berca, din actele dosarului rezultând că a fost formulat cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Recursul este fondat.
La termenul din 10 decembrie 2003, curtea de apel a dat cuvântul părților prezente în dezbaterea apelului. Constatând însă că pârâtul Z.V. a solicitat probe, le-a încuviințat și a acordat termen la data de 8 ianuarie 2004, dispunând citarea tuturor părților.
Prin citație, reclamanta a fost convocată pentru termenul din 8 ianuarie 2003, în loc de 2004, iar la termenul stabilit de instanță, reclamanta nu a fost prezentă. Deși procedura de citare cu reclamanta nu era legal îndeplinită curtea, revenind asupra probelor încuviințate, a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare și a soluționat apelul.
Față de aceste împrejurări, înalta Curte constată că instanța a încălcat dispozițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a întocmit acte de procedură cu neobservarea formelor legale privitoare la citarea părților, pronunțând astfel o hotărâre nelegală.
Prin urmare, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecarea apelului aceleiași curți de apel, fără a se mai analiza celelalte critici formulate.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va avea în vedere și susținerile reclamantei din cererea de declarare a recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5535/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5626/2005. Civil → |
|---|
