ICCJ. Decizia nr. 5631/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 27 noiembrie 2003, reclamanții T.V. și T.M. au chemat în judecată pe pârâții B.G. și B.L., solicitând conform art. 616 C. civ., stabilirea unui drum de trecere la calea publică pe terenul acestora din urmă, cu plata unei juste despăgubiri.
în motivarea acțiunii reclamanții au susținut că:
- sunt proprietari au unui teren arabil de 1352 mp, care nu are ieșire la drumul public;
- prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de autorul lor, vânzătorul proprietar anterior i-a acordat acestuia dreptul de trecere la drumul public pe terenul pârâților;
- toți proprietarii anteriori ai terenului lor, loc înfundat, au beneficiat de acest drept de trecere în baza acordului tacit al proprietarului fondului aservit, încă din anul 1939;
- au beneficiat și ei de același drept de trecere până în toamna anului 2003, când pârâții i-au anunțat că se închid porțile.
Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 822 din 2 aprilie 2004, a admis acțiunea și drept consecință, a creat în favoarea reclamanților o servitute de trecere, obligându-i pe pârâți să le lase pe terenul lor, un drum de trecere până la calea publică, de 3 m lățime și 23,8 lungime, conform schiței din raportul de expertiză D.L.
S-a reținut că:
- terenul reclamanților, cumpărat în anul 1996, este loc înfundat, neavând ieșire la calea publică;
- trecerea cea mai scurtă de la terenul reclamanților până la drumul public este pe terenul pârâților, care nu au solicitat despăgubiri, nefiind de acord cu admiterea acțiunii.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 1284 din 4 octombrie 2004, a admis apelul declarat de pârâți și a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea și obligându-i pe reclamanți la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- stabilirea servituții de trecere pe terenul pârâților, pe lângă locuința acestora, pe o cale ce ocolește fântâna și via lor, este mai împovărătoare pentru apelanți decât sarcina care s-ar impune altui vecin, devenind așadar incidente dispozițiile art. 618 C. civ.;
- varianta prevăzută de expert și însușită de prima instanță, are în vedere exclusiv lungimea drumului, ignorând celelalte aspecte.
Reclamanții au declarat recurs și, fără să se refere la vreunul din cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au susținut că ultima hotărâre ar fi greșită deoarece:
- expertul a stabilit în terenul lor nu are ieșire la drumul public și că drumul de acces propus ocolește fântâna fondului aservit și via plantată pe o fâșie de 1,50 m, cu excepția unui butuc suspendat, iar pe acest drum nu sunt edificate construcții;
- soluția criticată se întemeiază pe declarația unui singur martor, contrazisă de actele depuse la dosar, expertiza tehnică și alți doi martori;
- din probele administrate în cauză rezultă că drumul propus de expert este foarte vechi și a fost acceptat de toți proprietarii succesivi ai terenului stăpânit în prezent de pârâți.
Criticile formula de reclamanți presupun reanalizarea materialului probator și, ca atare nu se încadrează în cazurile de nelegalitate enumerate limitativ de art. 304 C. proc. civ.
Așa fiind, conform art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5546/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Civil → |
|---|
