ICCJ. Decizia nr. 5626/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 29 ianuarie 2004, reclamantul A.P. a chemat în judecată pe pârâtul L.P., solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei încasate ilegal pentru terenul Poiana Ruschi (1 ha și 4891 mp fâneață).
în motivarea acțiunii reclamantul a susținut că:
- este proprietar al terenului menționat, conform certificatului de moștenitor nr. 221 din 17 noiembrie 2003 și înțelegerii intervenite între mama sa și G.A. (decedată);
- prin acea înțelegere, G.A. a renunțat la terenul în discuție, iar mama sa a renunțat la drepturile asupra casei părintești, proprietatea lor comună;
- pârâtul a încasat nelegal suma de 7.580.000 lei, despăgubiri pentru teren, plătite de SC H. Caransebeș, care construiește un baraj în acea zonă.
La 25 februarie 2004, L.P. l-a chemat în judecată pe A.P., solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 221 din 17 noiembrie 2003, cu motivarea că:
- prin certificatul menționat, A.P. a devenit proprietarul imobilelor rămase de pe urma defunctei C.C.;
- în acel certificat s-a trecut eronat drept moștenitor al defunctei C.C. pe A.A., în calitate de nepoată de soră, deși unic moștenitor era G.A.(născută C.), în calitate de fiică;
- a dobândit imobilele în discuție, prin moștenire, de la unchiul său G.I. (decedat), care la rândul său le-a dobândit de la soția lui G.A., în baza unui testament autentificat;
- în propriul său certificat de moștenitor (nr. 174/1998) nu sunt trecute imobilele defunctei C.C., care, după identificare, urmează a face obiectul unui certificat suplimentar
La 23 martie 2004 cele două pricini au fost conexate.
Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 1078 din 20 aprilie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.P., și drept consecință, l-a obligat pe pârâtul L.P. să-i plătească 7.580.000 lei pretenții și 653.400 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, instanța a respins acțiunea conexă formulată de pârâtul L.P..
S-a reținut că:
- prin certificatul de moștenitor nr. 221 din 17 noiembrie 2003, s-a dezbătut succesiunea defuncților B.I., C.C. și A.I., decedați la 7 ianuarie 1966, 28 decembrie 1980 și, respectiv, 20 august 1999, stabilindu-se masa succesorală (mai multe imobile în localitățile Teregova și Poiana Ruschi), cine sunt succesorii, precum și cotele acestora;
- potrivit acelui certificat, defuncta A.A. era succesoare a defunctelor B.I. și C.C., în calitate de fiică și, respectiv, nepoată de soră predecedată;
- la rândul său, defuncta A.A. avea ca moștenitori pe A.I. (decedat), A.P., în calitate de soț supraviețuitor și, respectiv, fiu;
- prin certificatul de moștenitor nr. 174 din 17 aprilie 1998, dezbătut succesiunea defuncților L.A., G.A. și G.I., decedați la 19 iulie 1997, 21 august 1997 și, respectiv, 4 noiembrie 1997;
- masa succesorală a primelor două defuncte cuprindea, între altele, un imobil în localitatea Păltiniș;
- la 11 noiembrie 2003, L.P. a încasat de la SC H., sucursala H. Caransebeș suma de 7.580.000 lei despăgubiri pentru terenul deținut în localitatea Rusca de C.A.;
- defuncta B.I. era bunica reclamantului A.P. și sora defunctei C.C., mama defunctei C.A. (căsătorită G.);
- pârâtul L.P. era nepot de soră al defunctului G.I.(decedat la 4 noiembrie 1997), soțul defunctei G.A. și nu a făcut dovada că antecesoarea lui ar fi acceptat în termen legal succesiunea defunctei sale mame C.C. și deci, ar fi moștenitor legal a acesteia din urmă;
- de altfel, la dezbaterea succesiunii defunctei C.C., pârâtul L.P. nu a inclus în masa succesorală imobilele proprietate mamei acesteia.
- pe cale de consecință, față de lipsa moștenitorilor acceptanți de gradul I, A.A. a fost trecută corect în certificatul nr. 221 din 18 noiembrie 2003, ca succesoare a defunctei C.C.;
Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 1811 din 13 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul L.P. reținând că:
- terenul în discuție, de 1 ha și 4891 m.p., cu nr.top. 853, situat în Poiana Ruschi, a aparținut defunctei D.E., care a avut două fiice, respectiv pe B.I. și C.C.;
- între C.C. și A.A. (fiica defunctei B.I.) a intervenit o înțelegere potrivit căreia terenul în discuție a revenit celei din urmă;
- succesori ai defunctelor B.I. și C.A. (fiica defunctei C.C.) sunt reclamantul A.P. și, respectiv, pârâtul L.P.;
- apelantul nu a cerut dezbaterea succesiunii defunctei C.C., nu a făcut dovada acceptării acestei succesiuni și nici nu are calitate de moștenitor al succesiunii sus-menționatei defuncte, ci doar al defunctei C.A. (căsătorită G.);
- în schimb, reclamantul A.P. a dovedit că este proprietar al terenului în discuție și ca atare nu i se cuvine despăgubirea acordată de SC H. SA.
Pârâtul L.P. a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că ambele hotărâri ar fi fost greșite deoarece:
- este moștenitor testamentar al defunctei G.A.(fostă C.A.);
- la rândul său, G.A. era moștenitoarea legală a defunctei C.C..
Criticile sunt nefondate deoarece:
- la 3 iulie 1976, C.C. și A.A. (fiica defunctei B.I.) s-au înțeles cu privire la partajarea bunurilor imobile ce au aparținut defunctei D.E., (mama celei dintâi, bunica celeilalte), terenul în discuție revenind ultimei;
- prin urmare, la data decesului defunctei C.C. (28 decembrie 1980), terenul sus-menționat nu făcea parte din masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, al cărei unic moștenitor este în final pârâtul L.P.;
- pe de altă parte, la succesiunea defunctei A.A. (decedată la 8 iunie 1980), proprietara acelui teren, aveau vocație succesorală doar A.I. (soț supraviețuitor, decedat la 24 august 1999) și A.P.(fiu), iar nu și C.C. (decedată la 28 decembrie 1980) rudă de gradul III, antecesoarea recurentului.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5540/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5528/2005. Civil → |
|---|
