ICCJ. Decizia nr. 5546/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 124 din 6 februarie 2004, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.C. SRL, în contradictoriu cu pârâții H.S. și H.M., s-a stabilit în favoarea reclamantei servitutea de trecere pe terenul pârâților, conform variantei II din raportul de expertiză, completat, întocmit de expert R.L., pe aliniamentul C, Z 3, Z 5, L și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 4.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3379 din 23 septembrie 2002, reclamanta a cumpărat casa de locuit și terenul aferent, în suprafață de 705 mp, situate în Rm. Sărat.
în contractul de vânzare-cumpărare există mențiunea că intrarea în imobil se face prin aleea de acces, evidențiată și în documentația cadastrală, întocmită la cererea pârâților de expert T.D.
Reține instanța de fond, că imobilul cumpărat de reclamantă nu are acces la calea publică și nu se poate crea cale de acces pentru reclamantă pe terenul învecinat, deținut de aceasta pe baza unui contract de închiriere. De aceea, sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 616 C. civ., iar în privința dimensiunilor servituții se are în vedere raportul de expertiză, completat, întocmit de expert R.L., în sensul de a crea reclamantei servitute de trecere cu piciorul, deoarece trecerea cu mijloace de transport ar fi prea împovărătoare pentru pârâți.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 1356 din 28 aprilie 2004, a respins apelul declarat de pârâți împotriva acestei sentințe și a obligat apelanții să plătească intimatei-reclamante suma de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că, față de obiectul acțiunii, legal și temeinic prin sentința apelată s-a stabilit servitutea de trecere în raport de actele cadastrale existente și de situația imobilului de "loc înfundat".
Reține instanța de apel, că situația de loc înfundat nu s-a datorat reclamantei și instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut sau altceva decât s-a cerut, deoarece prin acțiune s-a cerut să fie obligați pârâții să-i permită reclamantei trecerea, fără să existe mențiunea expresă privitoare la vreo cale de acces.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții care, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., în esență, formulează următoarele critici.
- Greșit prin sentința instanței de fond, pătrată prin hotărârea atacată, s-a stabilit o cale de trecere cu piciorul, deși reclamanta a cerut să-i fie stabilită trecerea cu mașina.
Arată recurenții că, în aliniatul 2 al motivării acțiunii se specifică "în măsura în care construcția îmi servește drept depozit de mărfuri, la momentul aprovizionării, nu pot descărca mărfurile pe terenul amplasat în spatele construcției", iar la fila 2 se precizează că trebuie să aibă acces cu mijloc de transport.
- Situația de loc înfundat pentru o trecere cu mașina este rezultatul voinței reclamantei care, la momentul cumpărării, cunoștea limitele și posibilitățile de acces la calea publică.
Susțin recurenții, că este loc înfundat acel loc care nu are nici o ieșire la calea publică, iar situația de loc înfundat trebuie să fie străină de orice activitate a proprietarului acestuia. De aceea, reclamanta, care cunoștea situația imobilului cumpărat, trebuie să se limiteze la folosința imobilului, așa cum a fost dobândit.
Se mai susține că, potrivit art. 622 C. civ., servitutea de trecere este necontinuă, potrivit art. 624 C. civ. servituțile necontinui și neaparente nu se pot stabili decât prin titlu și că în prezent ieșirea la str. D. se realizează pe terenul închiriat, însă există și posibilitatea realizării unei căi de acces la o stradă paralelă cu str. D., pe proprietatea vecinului V.Ș.
- La stabilirea servituții, conform art. 618 și art. 634 C. civ., trebuie avut în vedere și interesul celui care urmează să suporte consecințele servituții, iar în cauză distanța mică dintre clădiri, de numai 4 m, trebuia avută în vedere chiar și în ipoteza unei treceri cu piciorul, care nu-i este necesară reclamantei.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a cerut să fie respins recursul declarat de pârâți.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurenți fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., însă aceste motive de recurs nu sunt incidente în cauză.
Articolul 304 pct. 6 C. proc. civ. privește situațiile în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Or, în cauză, corect s-a reținut prin hotărârea atacată că, în raport cu obiectul acțiunii, determinat prin cererea de chemare în judecată, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Reclamanta, prin acțiunea înregistrată la instanța de fond, la data de 17 septembrie 2003, invocând dispozițiile art. 616 C. civ., a cerut ca pârâții să-i permită trecerea la calea publică, cererea fiind motivată pe faptul că nu are cale de acces la imobilul cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 3379 din 23 septembrie 2002.
Susținerile reclamantei că pentru folosirea imobilului trebuie să aibă acces cu mijloc de transport și că nu poate descărca mărfurile pe terenul situat în spatele clădirii, nu duc la concluzia că pretenția concretă a acesteia, determinată prin cererea adresată instanței, a fost de a-i fi asigurată trecerea numai cu mijloace de transport, excluzând trecerea cu piciorul, așa cum susțin recurenții.
De altfel, în motivarea acțiunii se invocă și imposibilitatea înregistrării imobilului în cartea funciară, datorată lipsei căii de acces, prin închiderea de către pârâți a aleii de acces menționată în contract.
De aceea, raportat la modul în care s-a formulat cererea și toate motivele invocate de reclamantă pentru stabilirea servituții de trecere, instanța de fond nu a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, așa cum susțin recurenții.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond, păstrată prin hotărârea atacată, s-a stabilit servitutea de trecere cu respectarea dispozițiilor înscrise în textele invocate de recurenți.
Servitutea de trecere este o servitute legală, de interes privat, reglementată de Codul civil, în art. 616, ca o obligație impusă fondului aservit pentru fondul dominant, care este loc înfundat.
în prezenta cauză, s-a făcut dovada caracterului de loc înfundat al fondului proprietatea reclamantei, fond care este înconjurat de alte proprietăți, iar la situația de loc înfundat nu s-a ajuns datorită intimatei. La momentul dobândirii dreptului de proprietate prin cumpărare, imobilul se afla în starea în care este și în prezent, accesul se realiza prin aleea menționată în contractul de vânzare-cumpărare, iar pârâții nu au făcut dovada că s-a ajuns la situația de loc înfundat, datorită proprietarului care și-a blocat ieșirea la drumul public prin edificarea unor construcții sau a vândut o parte din teren, înfundându-și restul terenului.
Deoarece proprietatea reclamantei este înconjurată de proprietățile altor persoane, imposibilitatea de a ieși la calea publică este absolută, iar prin sentința apelată, la stabilirea drumului de trecere și a modului de folosire a lui s-au avut în vedere și interesele pârâților, ca proprietari ai fondului aservit, limitându-se dreptul proprietarului fondului dominat (reclamanta) la trecerea cu piciorul, tocmai pentru a se produce pârâților cea mai mică daună.
Față de precizarea făcută de expert R.L., că nu se poate crea o altă servitute de trecere cu piciorul pe latura de est a casei numitului H.G., datorită lățimii prea mici față de limita accesibilă și de faptul că, potrivit consemnărilor făcute în procesul-verbal de cercetare locală, pârâții au confirmat folosirea de către fostul proprietar al imobilului fond dominat a căii de acces care face obiectul procesului, susținerea recurenților că s-ar putea obține o altă ieșire la calea publică pe proprietățile altor vecini nu este întemeiată.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, recursul formulat de pârâți a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5666/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5631/2005. Civil → |
|---|
