ICCJ. Decizia nr. 5702/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5702
Dosar nr. 312/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Turnu Măgurele, prin sentinţa civilă nr. 1045 din 2 iunie 2004 a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta-debitoare C.C.S., în contradictoriu cu pârâta-creditoare B.I.R. , reprezentată prin lichidator, privind radierea ipotecii înscrisă în Registrul de Transcripţiuni al aceleiaşi instanţe sub nr. 284 din 2 februarie 1999, întemeiată pe prescripţia extinctivă a dreptului de a cere executarea silită prevăzută în art. 405 alin. (1) C. proc. civ.
S-a reţinut şi motivat că debitoarea nu a făcut dovada existenţei contractului de ipotecă a cărui radiere se solicită.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, prin Decizia civilă nr. 2272/A din 26 octombrie 2004 a admis apelul reclamantei-debitoare şi a schimbat în totalitate sentinţa în sensul că a fost admisă cererea, asigurându-se radierea din registrul de publicitate al Judecătoriei Turnu Măgurele, Biroul C.F. a ipotecii transcrise sub nr. 284 din 2 februarie 1999 în favoarea pârâtei-creditoare B.I.R. SA Bucureşti, sucursala Alexandria.
Pentru a decide astfel s-a reţinut că prin contractul de împrumut nr. 243/1998 SC P. SRL Turnu Măgurele a solicitat şi obţinut de la B.I.R. SA, sucursala Turnu Măgurele, un credit în valoare de 280.000.000 lei (f. 15 dosar apel) a cărui restituire a fost garantată şi cu ipoteca constituită asupra apartamentului reclamantei-apelante situat în Turnu Măgurele, astfel cum rezultă din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 256 din 2 februarie 1999 de notar public P.P., înregistrat la Judecătoria Turnu Măgurele şi transcris sub nr. 284 din 2 februarie 1999 (f. 15 şi 20 dosar apel).
Prin sentinţa civilă nr. 441/2004 pronunţată în dosar nr. 348/2004 (f.2 dosar fond), rămasă irevocabilă în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat perimată de drept executarea silită imobiliară pornită la cererea creditoarei B.I.R. SA, sucursala Alexandria, SC M.S. (RVA) SA, prin lichidator de către executor bancar M.G. în dosar de executare nr. 109/2002 împotriva garantului-ipotecar C.C.S. domiciliată în judeţul Teleorman, municipiul Turnu Măgurele, şi în consecinţă s-a constatat prescris în temeiul art. 405 alin. (1) C. proc. civ. faţă de garantul ipotecar contestator C.C.S. dreptul de a se cere executarea silită a contractului de împrumut nr. 243 din 2 noiembrie 1998, dispunându-se şi anularea formelor de executare silită în cauză.
Într-adevăr, art. 1800 alin. (1) pct. 4 C. civ. care dispune că privilegiile şi ipotecile se sting prin prescripţie, s-a arătat prin decizie, se referă la stingerea ipotecii prin prescripţie pe cale principală, independent de creanţa garantată.
Dar, s-a arătat în continuare, prescripţia nu poate opera stingerea ipotecii şi pe cale accesorie, când creanţa garantată este prescrisă, în virtutea principiului accesorium sequitur principale.
Recursul declarat în cauză de către creditoare, prin lichidatorul său judiciar, invocă aplicarea greşită a legii cu motivarea că radierea judecătorească, ca modalitate de stingere a ipotecii, prevăzută de dispoziţiile art. 1800 C. civ. reţinută de instanţă se poate realiza numai pe cale principală şi recurs, în condiţiile prevăzute în art. 1890 C. civ., iar nu pe cale accesorie cum s-a reţinut greşit prin decizie (corespunzător cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 c. proc. civ.).
Cazul de modificare invocat nu subzistă.
Potrivit art. 1800 alin. (1) C. civ., privilegiile şi ipotecile se sting: 1) prin stingerea obligaţiei principale; 2) prin renunţarea creditorului la ipotecă; 3) prin îndeplinirea formalităţilor şi condiţiilor prescrise detentorilor pentru purgarea bunurilor dobândite de ei şi 4) prin prescripţie.
Cererea de radiere a ipotecii poate fi întemeiată pe orice cauză de stingere a creanţei garantate prin inscripţiune, de nulitate a inscripţiunii, sau de încetare a efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea art. 36 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare. Ca atare, noţiunea de radiere reglementată prin dispoziţiile legale precizate are o sferă mai largă decât aceea reglementată în art. 1800 C. civ., care exclude prescripţia extinctivă ca modalitate accesorie de stingere a ipotecii.
Din definiţia dată ipotecii prin art. 1746 C. civ. („ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţiuni") rezultă că unul din caracterele sale este şi acela de a fi un drept accesoriu: tradiţional ipoteca este o simplă garanţie a unei obligaţiuni. De aceea şi stingerea sa poate fi mai întâi pe cale accesorie (adică să rezulte din stingerea pe orice cale a raportului de obligaţiune garantat prin ipotecă) sau principală (când dispare numai garanţia, iar creanţa rămâne neatinsă, art. 1800 C. civ., dar şi în alte situaţii).
Efectul prescripţiei extinctive, stingerea dreptului material la acţiune, este circumscris şi de principiul consacrat în art. 1 alin. (2) şi în Decretul nr. 167/1958: „odată cu ştergerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii" (aplicaţie a principiului mai larg de drept accesorium sequitur principale).
În raport cu cele expuse, şi având în vedere constatarea cu autoritate de lucru judecat în temeiul art. 405 alin. (1) C. proc. civ. a prescripţiei dreptul de a cere executarea silită a obligaţiei principale din contractul de împrumut nr. 243/1998 (pentru a cărei garantare s-a instituit ipoteca a cărei radiere se solicită în cauză), admiterea cererii este justificată.
În consecinţă, logica juridică restrictivă susţinută de recurentă privind limitarea câmpului de aplicare al radierii ipotecii doar la cauzele legale speciale de stingere a acestui drept prevăzute în art. 1800 alin. (1) C. civ., în coroborare cu art. 1890 C. civ. este, fără justificare în raport cu principiul de drept general accesorium sequitur principale, având aplicaţie şi prin art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 iar prin dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, sediul legal al instituţiei amintite pe care se şi întemeiază soluţia adoptată în apel.
Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de către creditoare împotriva deciziei civile nr. 2272/A din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B.I.R., sucursala Alexandria, împotriva deciziei nr. 2272/A din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III–a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 5699/2005. Civil. Servitute de trecere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5697/2005. Civil. Rectificare carte funciara.... → |
---|