ICCJ. Decizia nr. 5784/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5784
Dosar nr. 14709/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1583 din 9 octombrie 2001 la Tribunalul Buzău, reclamantul A.G.P. a chemat în judecată S.C.P.L. Buzău, solicitând ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa să anuleze dreptul pârâtei de a mai înscrie în Catalogul Oficial al Soiurilor de plante de cultură din România şi de a mai comercializa seminţe de varză de toamnă sub titulatura „de Buzău".
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pentru producerea şi comercializarea soiului de varză „de Buzău" pârâta trebuia să aibă un brevet de invenţie eliberat de O.S.I.M. Bucureşti pe care însă nu îl deţine, deoarece soiul de varză a fost înregistrat în 1952 iar pârâta a fost înfiinţată ulterior, respectiv în 1957.
Reclamantul a mai arătat că el este titularul unui brevet de invenţie pentru soiul de varză „Măgura" cu caracteristici net superioare aceleia „de Buzău" şi care este pretinsul soi de varză „de Buzău", comercializat de S.C.P.L. Buzău. Pentru acest soi de varză s-a emis brevetul de invenţie 108143, iar soiul a fost creat în cadrul unui contract de cercetare pe care petiţionarul l-a avut cu staţiunea de cercetare.
Prin contractul de cesiune încheiat cu S.C.P.L. Buzău, reclamantul pretinde că a renunţat la redevenţele ce i se cuveneau din vânzarea soiului de varză „Măgura" conform Legii nr. 75/1995 cu excepţia unei sume de bani, ce acoperea cheltuielile de brevetare.
Cu toate acestea, S.C.P.L. Buzău comercializează soiul de varză „de Buzău" în locul soiului de varză „Măgura" încălcând astfel art. 58 din Legea nr. 64/1991.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa civilă nr. 517 din 8 octombrie 2003 a respins acţiunea reclamantului, reţinând că Staţiunea de Cercetare pârâtă are înscrise în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură ambele soiuri de varză de toamnă „de Buzău" şi „Măgura" fiind şi menţinător de priorităţi biologice a acestor soiuri.
În considerentele sentinţei, s-a reţinut că soiul verzei „de Buzău" a fost atribuit pârâtei de la înfiinţarea acesteia, fiind un soi local cultivat în această regiune, anterior înfiinţării pârâtei şi reînscris în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură.
Soiul de varză „Măgura" creat de reclamant nu este supus nici unui risc atâta vreme cât este legal înregistrat şi brevetat, iar perioada de valabilitate a brevetului nu a expirat.
Prin Decizia nr. 181 din 29 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A.G.P. S-a reţinut în considerentele deciziei că la data de 23 iulie 2003 reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea Staţiunii de cercetare dacă doreşte sau nu să fie titularul brevetului de invenţie privind soiul de varză „Măgura", în caz contrar reclamantul urmând să devină titular de brevet. În apel şi-a reformulat cererea, solicitând transmiterea dreptului de titular al brevetului de invenţie nr. 108 şi 143 din 9 noiembrie 1993 pentru soiul de varză „Măgura", deoarece staţiunea nu s-a achitat de obligaţiile legate de brevet.
Instanţa de apel a concluzionat că staţiunea, care este titulara brevetului poate renunţa la brevet potrivit Legii nr. 203/2002 de modificare a Legii nr. 64/1991, în baza unei declaraţii scrise înregistrată la O.S.I.M., fără însă să aibă o atare obligaţie, cenzurabilă de instanţă.
Prin adresa nr. 46182 din 22 iulie 2002, staţiunea pârâtă nu a consimţit să renunţe la brevet, precizând că şi-a respectat toate obligaţiile decurgând din contractul de cesiune, iar întârzierile de plată a taxelor de menţinere în vigoare a brevetului la O.S.I.M. nu afectează în nici un fel valorificarea în producţie a invenţiei, iar radierea unor soiuri din catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură din România se face numai atunci când soiul în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile şi parametrii prevăzuţi de legislaţia în vigoare şi nu în funcţie de plata sau neplata taxelor către O.S.I.M. a soiurilor brevetate.
În recursul declarat împotriva deciziei nr. 181 din 29 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, A.G.P. arată că instanţele au soluţionat greşit cauza, deoarece staţiunea pârâtă nu a prezentat dovezi care să ateste achitarea taxelor de protecţie a brevetului către O.S.I.M. Bucureşti şi că ar fi solicitat în 2003 reînscrierea în catalogul oficial al soiurilor din România a verzei „de Măgura".
Se poate aşadar trage concluzia că S.C.D.L. Buzău a decăzut conform art. 45 din Legea nr. 64/1991 modificată şi completată, din drepturile decurgând din Brevetul de invenţie nr. 108/43 din 9 noiembrie 2003 privind soiul de varză „Măgura".
Recursul este nefondat.
Iniţial, prin acţiune, A.G.P. a solicitat anularea dreptului S.C.P.L. Buzău de a se mai înscrie în Catalogul Oficial al Soiurilor de plante de cultură şi comercializarea materialului biologic a soiului de varză „de Buzău" înscriere în care staţiunea pârâtă beneficiază din 1957. De asemenea, recurentul a susţinut că deşi valabilitatea brevetului de invenţie al acestui soi de varză a expirat, societatea pârâtă continuă să comercializeze soiul de varză „Buzău" în locul verzei „Măgura" încălcând în opinia sa, dispoziţiunile art. 58 din Legea nr. 64/1991.
Prin acţiunea modificatoare, reclamantul a solicitat obligarea S.C.P.L. Buzău să precizeze dacă mai doreşte să fie titularul brevetului nr. 108143 privind soiul de varză „Măgura", în caz contrar, el urmând să devină titular.
Corect instanţele au reţinut netemeinicia capătului de cerere privind anularea dreptului S.C.P.L. Buzău de a mai înscrie şi comercializa materialul biologic „varza de Buzău", deoarece în legătură cu acest soi, în prezent petiţionarul nu se bucură de protecţia unui brevet, iar acest soi a fost atribuit pârâtei încă de la înfiinţare motiv pentru care aceasta apare înscrisă în catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură pe numele acesteia. Mai mult, reclamantul nu a probat în vreun fel înscrisul că S.C.P.L., nu ar avea dreptul să comercializeze acest soi de varză.
În ceea ce priveşte soiul de varză „Măgura", aceasta fiind creată în baza unui contract de cercetare pe care reclamantul l-a avut cu S.C.P.L., dreptul la brevetul nr. 108143 aparţine conform hotărârii O.S.I.M. nr. 7/985 din 31 ianuarie 1994, staţiunii pârâte. Brevetul are o durată de valabilitate de 20 de ani sub condiţia achitării taxelor legale de menţinere.
Aşa cum se menţionează în brevetul de invenţie, soiul de varză albă de toamnă „Măgura" a fost obţinut prin selecţie individuală repetată, având la bază soiul de varză „de Buzău".
Între petiţionar şi staţiunea de cercetare pârâtă a intervenit un contract de cesiune a soiului de varză „Măgura", în temeiul căruia staţiunea a dobândit dreptul de înmulţire şi comercializare a acestui soi de varză după introducerea pe lista specială a soiurilor. În temeiul contractului, staţiunea s-a obligat doar să acordă inventatorului 5% din vânzările de seminţe din soiul „Varza de Măgura" şi să-l anunţe din timp de eventualele modificări în structura biologică.
Faţă de obligaţiile asumate prin contractul de cesiune, staţiunea de cercetare nu poate fi culpabilizată pentru întârzierile în plata taxelor de întreţinere în vigoare a brevetului şi aceasta cu atât mai mult cu cât brevetul îi aparţine, iar întârzierea plăţilor către O.S.I.M. nu afectează în nici un fel valorificarea în producţie a invenţiei.
Pretinsa radiere a soiului de varză în discuţie din catalogul oficial al soiurilor de plante de cultură în România, motivat de neplata taxelor către O.S.I.M., argument adus de petiţionar în sprijinul acţiunii modificatoare nu este întemeiat, deoarece aşa cum se precizează şi în adresa nr. 46182 din 22 iulie 2003 a Ministerului Agriculturii o atare radiere operează numai atunci când soiul în cauză nu mai îndeplineşte condiţiile şi parametrii prevăzuţi de legislaţia în vigoare şi nu în funcţie de plata sau neplata taxelor către O.S.I.M.
Aşadar, în privinţa soiului de varză „Măgura" nu există riscul de a-şi pierde protecţia conferită de brevetul de invenţie, de vreme ce chiar Ministerul Agriculturii precizează că S.C.P.L. Buzău s-a conformat tuturor obligaţiilor legale ce decurg din calitatea de titular de brevet.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 64/1991 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 203/2002, titularul de brevet poate renunţa în tot sau în parte la brevet pe baza declaraţiei scrise înregistrată la O.S.I.M. Renunţarea poate interveni de la data apariţiei legii şi operează începând cu publicarea acesteia în Buletinul Oficial de proprietate industrială.
Renunţarea la brevet, aşa cum reţine şi instanţa de apel, este un drept lăsat de legiuitor la latitudinea titularului, astfel că refuzul de renunţare nu poate fi cenzurat de instanţă, după cum instanţa nu se poate nici substitui voinţei titularului de brevet pentru a-l obliga să renunţe la acesta.
În temeiul contractului de cesiune, care nu are o durată determinată, staţiunea pârâtă Buzău, are dreptul, pe toată durata de valabilitate a brevetului, de a exploata invenţia, de a comercializa materialul biologic cu respectarea drepturilor patrimoniale ale reclamantului, aşa cum acestea au fost stabilite în contract.
Din perspectiva susţinerilor pe care recurentul le-a făcut de-a lungul tuturor fazelor procesuale, se mai poate spune că ele nu se înscriu în latura valabilităţii dreptului de exploatare al S.C.P.L. Buzău ci în latura executării obligaţiilor integrate contractului de cesiune şi conţinutului suportului juridic generat de aplicarea art. 5 din Legea nr. 64/1991, în condiţiile în care cadrul procesual nefiind marcat de o acţiune în reziliere, nu pot fi analizate, fără riscul încălcării art. 129 pct. 6 C. proc. civ.
Faţă de cele mai sus expuse, recursul declarat de A.G.P. este nefondat şi va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.G.P. împotriva deciziei nr. 181 din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5785/2005. Civil. îndreptare eroare carte... | ICCJ. Decizia nr. 5761/2005. Civil → |
|---|
