ICCJ. Decizia nr. 5801/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5801
Dosar nr. 21256/200.
Şedinţa publică din 1 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 207 din 6 ianuarie 2004, petenta R.M. a chemat în judecată pe intimatul Primarul comunei Cermei, judeţul Arad, solicitând anularea dispoziţiei nr. 261 din 26 noiembrie 2003, emisă de acesta, prin care s-a respins notificarea formulată de petentă pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul „casă de locuit şi anexe gospodăreşti", situat în comuna Cermei.
În motivarea plângerii s-a susţinut că pe terenul cu nr.top. 1051–1054/24, proprietatea părinţilor săi, a existat o casă de locuit cu anexe demolate în anul 1956 de către IAS Cermei, iar inventarul aparţinând casei a fost expropriat conform procesului verbal din 17 martie 1948.
În C.F. nu s-a operat existenţa construcţiei.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 386 din 10 iunie 2004 pronunţată de Tribunalul Arad s-a admis plângerea şi s-a constatat că pe terenul proprietatea antecesorului petentei, R.I., înscris în C.F. nr. 652 Cermei, nr.top. 1051–1054/24, a existat o gospodărie compusă din casă de locuit şi anexe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că petenta este moştenitoarea lui R.I., în calitate de fiică; acesta a fost proprietarul tabular al imobilului înscris în C.F. 652 Cermei, teren în suprafaţă de 326.711 mp, teren pe care a existat o gospodărie ţărănească compusă din casă şi anexe gospodăreşti din care tatăl petentei a fost evacuat.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, a declarat apel Primarul comunei Cermei care a susţinut că petenta nu a produs dovezi ale proprietăţii cu privire la construcţia pentru care a solicitat despăgubiri.
Prin Decizia civilă nr. 1986 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea deciziei curtea a reţinut că instanţa de fond a admis în mod corect cererea raportându-se strict la înscrisurile depuse în cauză precum şi proba testimonială, acestea făcând dovada existenţei gospodăriei compusă din casă mare şi două grajduri.
În termen legal, Primarul comunei Cermei a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- petenta nu a produs dovezi ale proprietăţii în sensul dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, în extrasul C.F. nr. 652, nr.top.1051–1054/24 nefiind notată construcţia pentru care se solicită despăgubiri ci doar suprafaţa de 326,711 mp teren arabil;
- prin actele depuse la dosar, ataşate întâmpinării depuse la tribunal, nu a fost dovedită exproprierea imobilului solicitat, prin procesul-verbal din 17 martie 1948 depus de petentă nu rezultă exproprierea imobilului ci doar a inventarului agricol.
- în mod greşit în considerentele hotărârii instanţa afirmă că „intimatul nu a depus întâmpinare" deşi, cu câteva rânduri mai sus se arată că „prin serviciul registratură a instanţei, la data de 21 mai 2004 se constată depunerea întâmpinării".
În drept sunt invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Intimata R.M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârilor pronunţate anterior, ca temeinice şi legale.
Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 la care se face referire, completându-se cu prevederile cuprinse în capitolul 1 lit. c) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003.
Potrivit textelor de lege enunţate, sarcina probei proprietăţii revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, exemplificându-se prin lipsa deciziei administrative însă imobilul se află în patrimoniul statului, acest fapt constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu.
În speţă, dovezile produse de intimata-petentă şi analizate de instanţa de fond şi de apel, coroborate cu prezumţia sus-menţionată, au fost apreciate corect ca făcând dovada proprietăţii autorului intimatei asupra construcţiei existentă pe teren şi demolată ulterior preluării abuzive.
Critica vizând unele afirmaţii oarecum contradictorii din considerentele hotărârii, care ar fi putut atrage eventual aplicabilitatea dispoziţiilor art. 304 cpt. 7 C. proc. civ., se referă de fapt la hotărârea pronunţată în fond şi nu la Decizia pronunţată în apel, atacată prin recursul de faţă.
Faţă de considerentele expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul comunei Cermei împotriva deciziei nr. 1986 din 23 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5785/2005. Civil. îndreptare eroare carte... → |
|---|
