ICCJ. Decizia nr. 5938/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5938
Dosar nr. 16554/1/2005
Nr. vechi 4051/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2006
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 26 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. împotriva dispoziţiei nr. 1947 din 19 noiembrie 2003 emisă de intimatul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că nici la Primăria Municipiului Bucureşti şi nici în faţa instanţei, reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate şi calitatea sa de succesoare în drepturi cu privire la imobilul revendicat, motiv pentru care în temeiul art. 1169 C. civ., raportat la art. 20 şi următoarele din Legea nr. 10/2001, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Astfel, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a constatat că nu s-a făcut dovada titlului de proprietate al contestatoarei pentru imobilul în litigiu, atâta timp cât aceasta ar fi trebuit să fie obligată să depună la dosarul cauzei actele de proprietate pentru imobil, întrucât acestea au fost preluate de către pârâtă de la cooperativa P. odată cu activele acestei instituţii, aşa cum prevede în HCM nr. 1594/1959.
Prin acest act normativ s-a reglementat procedura transformării cooperativelor meşteşugăreşti în întreprinderi de stat.
Prin Decizia civilă nr. 2623/A din 14 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pentru cauze cu minori şi familie, în dosarul nr. 3082/2004, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. Bucureşti, pentru următoarele considerente;
Prima instanţă a respins contestaţia formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. Bucureşti împotriva dispoziţiei nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului Bucureşti prin Primarul General ca nefondată şi nu pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei.
Contestatoarea este continuatoarea în drepturi a U.C.C.M. România înfiinţată în anul 1951, aşa cum rezultă din art. 1 al. 1 al Statutului A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., adoptat de Congresul Cooperaţiei Meşteşugăreşti din 1 – 2 iunie 2000, fiind respectate dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Decretul Lege nr. 66/8 februarie 1990.
S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovadă că este succesoarea în drepturi pentru imobilul în litigiu, întrucât nu s-a făcut dovada că în patrimoniul cooperativei P. sau în patrimoniul U.C.C.M. a existat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Prin Dispoziţia nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului Bucureşti s-a respins notificarea nr. 757/2001 transmisă pârâtei prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., deoarece aceasta a fost constatată nedovedită.
Petenta apelantă trebuia să dovedească individualizarea imobilului considerat preluat abuziv de către stat şi dovedirea dreptului de proprietate al cooperativei meşteşugăreşti sau a U.C.E.C.O.M. asupra acestui imobil, însă, această dovadă nu a fost făcută nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de apel.
Susţinerea apelantei în sensul că, arhiva, în care se găseau actele privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost preluată în baza HCM nr. 1594/1959 de către Sfatul Popular al Municipiului Bucureşti, a cărui continuatoare în drepturi este Primăria Municipiului Bucureşti, astfel încât actele pretinse de instanţă se află de fapt în posesia intimatei, care avea obligaţia să le depună la dosar, a fost respinsă.
Astfel, s-a constatat că, pe de o parte, în HCM nr. 1594/1959 nu se prevede preluarea activelor cooperativelor meşteşugăreşti de către Sfaturile Populare, iar pe de altă parte, din 1959 până în prezent activele vechi se predau Arhivelor Naţionale ale Statului, de unde petenta putea obţine actele necesare.
Prin HCM nr. 1594/1959, cooperativele meşteşugăreşti s-au transformat în întreprinderi de stat care şi-au păstrat personalitatea juridică şi şi-au continuat activitatea chiar dacă patrimoniul lor a devenit proprietate de stat, astfel încât, nu s-a primit susţinerea că Sfatul Popular ar fi deposedat cooperativa meşteşugărească P. de imobilul pe care îl deţinea sau de acţiunile cooperativei.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în sensul că „instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii", indicând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele:
În ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, precum şi datele de identificare ale acestuia, potrivit HCM 1594/1959 şi a instrucţiunilor de aplicare a acestuia, odată cu transformarea cooperativelor meşteşugăreşti în unităţi de stat ale sfaturilor populare, se predau, fără plată, către stat activităţile şi patrimoniul acestora.
În anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959, referitoare la Regiunea Bucureşti, este menţionată contestatoarea recurentă, în vederea transformării acesteia în unitate de stat a Sfatului Popular al Capitalei.
Tot în această anexă, Sfatul Popular al Capitalei a figurat ca „organul care a preluat activităţile şi patrimoniul".
Preluarea imobilelor, ce formează obiectul cererii de restituire, din patrimoniului fostei cooperative, s-a făcut în conformitate cu prevederile Instrucţiunilor nr. 7352/1959 adoptate în aplicarea HCM 19594/1959, care cuprindeau următoarele dispoziţii: predarea întregului patrimoniu, pe bază de protocol încheiat între părţi, conform bilanţului contabil încheiat la data transferului de proprietate; predarea arhivelor; asigurarea de către U.C.E.C.O.M. din fondurile sale proprii, pentru fiecare cooperativă meşteşugărească „transformată", a finanţării lucrărilor de investiţii în construcţii şi reparaţii capitale pentru tot anul în cursul căruia a avut loc transferul de proprietate; asigurarea de către U.C.E.C.O.M., din fondurile sale proprii, a plăţii părţilor sociale cuvenite părţilor cooperatori, fapt care s-a materializat prin Decizia nr. 44/1560 a comitetului executiv al U.C.E.C.O.M.
Potrivit Statutului Model al Cooperativei de Producţie Meşteşugărească, în vigoare la data transformării cooperativei în speţă, patrimoniul Cooperativei nu putea fi înstrăinat fără plată, iar potrivit art. 39 alin. (4) din acelaşi Statut „după achitarea datoriilor cooperativei şi după restituirea părţilor sociale, activul rezultat în favoarea cooperativei dizolvate se predă uniunii la care a fost afiliată cooperativa, activ care reprezintă partea invizibilă a patrimoniului cooperatist şi care este proprietatea sistemului cooperaţiei meşteşugăreşti".
În concluzie, s-a arătat că, uniunea la care era afiliată cooperativa, avea un drept exclusiv de proprietate asupra acestui activ, care alături de creditele şi investiţiile acordate de U.C.E.C.O.M. cooperativei, şi alături de părţile sociale restituite cooperatorilor de către U.C.E.C.O.M., nu formau altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu care potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, formează obiectul cererii de restituire.
Faţă de cele expuse mai sus, s-a susţinut că, rezultă fără îndoială că numai pârâta deţine documentele referitoare la transformarea cooperativei în speţă în întreprindere a Sfatului Popular al Capitalei, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 23 lit. a) din Legea nr. 6/1957, privind organizarea şi funcţionarea Sfaturilor populare pârâta deţine şi deciziile fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, decizii din care rezultă efectiv ce bunuri a preluat aceasta de la cooperativa în speţă şi nu i le-a predat.
Deşi a făcut demersuri către pârâtă pentru răspuns, aceasta nu a răspuns, cu atât mai mult cu cât aceste acte au emanat tocmai de la această autoritate, iar pentru dezlegarea pricinii era imperios necesar să le pună la dispoziţia instanţei, excluzând alegaţia potrivit căreia solicitarea de restituire ar fi nedovedită.
În temeiul art. 242 alin. ultim C. proc. civ. s-a solicitat judecata în lipsă a cauzei.
Examinând Decizia civilă recurată în raport de motivul de recurs invocat, a cărui încadrare în drept se face de către instanţă, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia în consecinţă, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţia nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului Bucureşti s-a respins notificarea nr. 757/2001, transmisă pârâtei de către contestatoare prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., ca nedovedită, prin care recurenta contestatoare a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, cooperativa P. în temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanţa de fond a respins contestaţia formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., constatând că nici la Primăria Municipiului Bucureşti şi nici în faţa instanţei, aceasta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate şi calitatea de succesoare în drepturi cu privire la imobilul în litigiu, soluţie menţinută şi de instanţa de apel.
Prin motivul de recurs se critică nelegalitatea deciziei civile pronunţate în apel, în sensul că s-a făcut dovada identificării imobilului şi a dreptului de proprietate asupra acestuia, potrivit HCM nr. 1594/1959 şi a instrucţiunilor de aplicare a acestuia, acte normative ce dovedeau că probele pretinse de intimaţi şi de instanţele de fond şi apel, se află, de fapt, în posesia intimatei, care este continuatoarea în drepturi a fostului Sfat Popular al Municipiului Bucureşti, şi care avea obligaţia să le depună la dosar.
Or, prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P. şi care era situat la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea Bucureşti.
Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea făcută de persoana îndreptăţită trebuie să cuprindă elementele de identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în sarcina notificantului.
Actele la care se face referire în soluţionarea recursului şi care s-ar afla în posesia intimatei şi pentru care s-ar fi putut acoperi această deficienţă, prezintă relevanţă concomitent cu dovedirea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Oricum, identificarea imobilului în baza actului din arhivă invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă pentru soluţionarea pozitivă a cauzei, faţă de elementele în raport de care se stabileşte calitatea de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a susţinut de recurenta reclamantă.
Prin HG nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 s-a hotărât transformarea unei cooperative meşteşugăreşti în unitate productivă de stat, iar în anexa 1 a hotărârii este menţionată între secţiile cooperativelor transformate în întregime P.
Contrar celor susţinute în cadrul recursului, în instrucţiunile cu privire la transformarea unor cooperative meşteşugăreşti şi a unor secţii în întreprinderi productive de stat, se prevede că în cazul în care s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu al fostei cooperative va trece la noua întreprindere care preia drepturile şi obligaţiile cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. A) alin. (3)].
În acest sens au fost şi celelalte prevederi din instrucţiuni; concomitent cu transformarea, planul cu toate acţiunile şi toţi indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. B) alin. (1)]; reparaţiile, contractele şi comenzile de aprovizionare şi desfacere trec asupra întreprinderilor respective în toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din acestea [lit. c) alin. (1)]; întreprinderea rezultată din transformarea cooperativei preia întreg patrimoniul (activ şi pasiv) prevăzut în bilanţ, fiind obligată să răspundă pentru toate obligaţiile fostei cooperative [lit. E) alin. (1)].
În susţinerea calităţii de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 s-a invocat art. 39 alin. (4) din Statutul Model al Cooperativelor meşteşugăreşti potrivit cu care, în caz de dizolvare, uniunea la care era afiliată cooperativa şi prin urmare sistemul cooperaţiei meşteşugăreşti avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma dizolvării cooperativei.
Dizolvarea cooperativei meşteşugăreşti nu a avut loc, faţă de cele arătate mai sus referitoare la producerea aferentă patrimoniului în caz de transformare a cooperativei meşteşugăreşti şi argumentele reţinute în continuare.
Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea reprezintă una din formele prin care o persoană juridică încetează de a avea fiinţă şi care se aplică în cazurile prevăzute de lege.
În speţă, nu a operat o dizolvare conform art. 51 şi art. 52 din Decretul nr. 31/1954, a cooperativei meşteşugăreşti şi nu a avut loc un transfer al patrimoniului către unitatea la care era afiliată cooperativa, după cum s-a invocat de către recurenta-contestatoare.
Pe de altă parte, potrivit Statutului Model al Cooperativelor de producţie meşteşugărească din anul 1955, în vigoare la data transformării, cooperativa de producţie meşteşugărească este persoană juridică distinctă (art. 61).
În concluzie, rezultă că, în măsura în care nu a intervenit o preluare a patrimoniului fostei cooperative meşteşugăreşti pe temeiul invocat de către recurenta contestatoare şi nu a fost mandatată de fosta cooperativă meşteşugărească, care era persoana juridică distinctă, nu s-a făcut dovada în cauză a respectării dispoziţiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ. raportat la dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., Curtea va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-contestatoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., împotriva deciziei civile nr. 2623/A din 14 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 585/2005. Civil → |
|---|
