ICCJ. Decizia nr. 5966/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5966
Dosar nr. 4891/200.
Şedinţa publică din 6 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu pronunţată la 10 decembrie 2004 în dosarul nr. 11583/2004 Judecătoria Piteşti a respins cererea de încuviinţare a executării silite prin poprire formulată de SC A. SRL Piteşti ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-a motivat soluţia adoptată prin lipsa calităţii de creditor a petentei în privinţa daunelor cominatorii, care în reglementarea actuală au natura juridică a unor amenzi civile în favoarea statului, iar nu în favoarea titularului titlului executoriu.
Apelul declarat de SC A. SRL împotriva încheierii a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 7 din 7 februarie 2005 a Curţii de apel Piteşti.
S-a reţinut în motivare că soluţia de fond este legală în raport cu dispoziţiile art. 5803 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii în termen legal SC A. SRL a declarat recurs, prin care a invocat nelegalitatea hotărârii.
La termenul din 6 iulie 2005 Înalta Curte din oficiu a invocat, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ. motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit acestui text, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe. Iar conform art. 159 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publică când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Pentru asigurarea dezideratului constituţional al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, competenţa de atribuţiune trebuie să aparţină instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea.
Cum în speţă, încheierea atacată cu apel a fost pronunţată de judecătorie, competenţa de soluţionare a apelului aparţine tribunalului.
Revenirea la principiul firesc al ierarhiei căilor de atac şi al necesităţii soluţionării cu celeritate a cererilor în materie de executare silită rezultă de altfel din voinţa legiuitorului, consacrată în Legea nr. 219/2005, care în materia analizată modificând art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. prevede că încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Iar conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. în noua redactare, tribunalele sunt competente să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Cum în speţă apelul a fost greşit soluţionat de Curtea de apel, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., în urma casării deciziei, cauza se va trimite la Tribunalul Argeş pentru competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea SC A. SRL Piteşti împotriva deciziei nr. 7/A-CC din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează, şi trimite cauza la Tribunalul Argeş pentru competenta soluţionare a apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 596/2005. Civil → |
|---|
