ICCJ. Decizia nr. 6000/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6000
Dosar nr. 7422/200.
Şedinţa publică din 7 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa reclamanţii I.V., I.F., B.E. şi N.G.I. au formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 1137 din 10 august 2001 emisă de intimata F. Constanţa, solicitând anularea deciziei şi restituirea în natură a imobilului, construcţie, situat în localitatea Chirnogeni, judeţul Constanţa.
În motivarea cererii au arătat că imobilul a fost proprietatea autorului lor, I.R. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 83/1949 în urma dislocării lui I.R. din comuna Chirnogeni.
La data exproprierii imobilul a avut destinaţia de casă de locuit, apoi cantină şi bucătărie.
Reclamanţii au notificat intimata conform procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, însă aceasta le-a remis notificarea, fără o ofertă de restituire prin echivalent deoarece imobilul a fost dobândit legal în patrimoniul F.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 218 din 13 februarie 2003 a admis acţiunea, a respins excepţiile invocate şi a dispus restituirea imobilului.
Instanţa de fond a respins excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii întrucât reclamanţii au parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi a reţinut că din rapoartele de expertiză şi contraexpertiză efectuate în cauză rezultă că imobilul revendicat nu este o clădire nouă, iar reparaţiile, demolările şi extinderile nu l-au transformat într-un imobil nou, motiv pentru care s-a admis cererea de restituire în natură.
Instanţa a respins cererea de instituire a dreptului de retenţie formulată de pârâtă reţinând că aceasta nu a făcut dovada unei creanţe exigibile împotriva reclamanţilor.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta arătând că:
- imobilul revendicat este o construcţie nouă edificată din elemente de zidărie, piatră şi BCA pe fundaţia unei clădiri din chirpici;
- deoarece imobilul a fost transformat în totalitate reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 18 C din Legea nr. 10/2001,
- în mod nelegal au fost respinse excepţia prematurităţii cererii şi cererea de instituire a dreptului de retenţie.
Prin Decizia civilă nr. 24 C din 12 ianuarie 2004 Curtea de Apel Constanţa a respins apelul ca nefondat reţinând că prin raportul de contraexpertiză efectuat la cererea apelantei s-a concluzionat, în mod indubitabil, că adăugările făcute de-a lungul timpului la imobil nu ating pragul minim de 50% impus de lege astfel încât să apară premisele unui imobil nou edificat, iar plusul global de valoare adus construcţiei preluate iniţial este de 46,19%. Ca atare, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 18 C din Legea nr. 10/2001.
În mod corect s-a respins excepţia prematurităţii cererii deoarece reclamanţii au formulat contestaţie după ce unitatea deţinătoare a soluţionat notificarea prin Decizia nr. 1137 din 10 august 2001 şi cererea privind instituirea dreptului de retenţie care este admisibilă doar în situaţia în care debitorul are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în legătură cu bunul şi are posesia acestuia.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta F. Constanţa în temeiul art. 304 pct. 4, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. pentru următoarele motive:
- instanţa nu a motivat respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii;
- din cuprinsul expertizei efectuată în apel rezultă clar că F. a executat lucrări de 1.043.473.191 lei, având deci o creanţă certă şi lichidă dar exigibilă din momentul punerii în executare a hotărârii;
- ţinând seama de faptul că lucrările efectuate de F. sunt de 1.043.473.191 lei, că cele 5 jumătăţi de pereţi iniţiali nu valorează nici 50.000.000 lei (Nota supliment de expertiză, pag. 10), iar reclamanţii au deţinut o casă de locuit, care, în prezent, este o brutărie modernă, au fost încălcate grav dispoziţiile art. 10 pct. 1 art. 18 pct. 5 şi art. 27 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 şi art. 18.3 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003;
- Prefectura judeţului Constanţa este competentă să soluţioneze cererea reclamanţilor privind acordarea despăgubirilor băneşti;
- instanţele nu s-au pronunţat asupra anexei la autorizaţia de construire nr. 4526/1985 care prevede la pct. 2 „este amenajată într-o construcţie existentă executată din zidărie şi chirpici".
Recursul este fondat.
Analizând cele 3 rapoarte de expertiză efectuate în cauză s-a constatat că acestea nu sunt concordante, nerelevând cu exactitate dacă imobilul în litigiu este unul nou, aşa cum în mod constant a susţinut recurenta pârâtă pe parcursul procesului, edificat pe fundaţiile şi pereţii portanţi de zidărie ai vechii clădiri, sau este aceeaşi clădire căreia i s-au adus unele îmbunătăţiri.
Astfel, primul raport de expertiză, filele 102-104 dosar fond, conchide că imobilul a fost extins pe latura de nord şi demolat pe latura de vest, fără a preciza cât la sută din imobilul iniţial reprezintă extinderile efectuate ulterior.
În raportul de contraexpertiză, filele 176-231 dosar fond, se precizează că din vechea clădire se regăseşte structura de rezistenţă formată din funcţii şi pereţi din zidărie şi piatră, iar camerele de pe laturile de este şi vest au fost demolate. În final, se concluzionează superfluu că nu este o clădire nouă, ca dovadă fiind fisurile apărute la zidurile vechi.
Cel de-al treilea raport de expertiză, filele 75-100 dosar apel, precizează că extinderile efectuate de recurentă ocupă suprafaţa de 90,59 mp, reprezentând 43,27% din suprafaţa construită iniţial, experţii considerând că imobilul iniţial şi-a păstrat identitatea întrucât adăugirile nu ating pragul minim de 50% impus de lege care să-l transforme într-un imobil nou.
De remarcat este faptul că nici un raport de expertiză nu a stabilit dacă imobilul şi-a păstrat identitatea şi în funcţie de destinaţia sa, având în vedere că la expropriere era casă de locuit, iar în prezent, în urma extinderilor efectuate de-a lungul timpului a fost transformat într-o bucătărie.
Nefiind stabilite pe deplin aceste împrejurări de fapt pentru a se putea hotărî asupra fondului, conform art. 314 C. proc. civ. se va casa Decizia instanţei de apel şi se va trimite cauza pentru rejudecare apelului la Curtea de Apel Constanţa.
Este necesar a se completa probele existente cu o nouă expertiză de specialitate care să stabilească fără echivoc dacă imobilul revendicat este identic cu cel preluat de la autorul intimaţilor sau nu, avându-se în vedere aspectele relevate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta F. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 24 C din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 iulie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6005/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 599/2005. Civil → |
|---|
