ICCJ. Decizia nr. 6139/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6139
Dosar nr. 16485/1/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 577/2004, pronunţată de Tribunalul Galaţi, s-a respins cererea formulată de reclamanta Z.V., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Tecuci, având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 105 din 9 februarie 2004 şi restituirea în natură a imobilului din Tecuci.
Instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 10/2001 nu prevede posibilitatea de restituire a unui teren echivalent în intravilanul oraşului Tecuci.
S-a mai reţinut că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită, fiind succesoarea lui R.C.M.L., care la rândul ei l-a moştenit de la R.E., proprietarul imobilului ce formează obiectul notificării.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia civilă nr. 110A din 24 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, care a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru imobilele expropriate măsurile reparatorii prin echivalent constau numai în acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite.
În considerentele deciziei se mai precizează că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Z.V.
Recurenta arată că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în loc de art. 11 alin. (9) din lege şi, de asemenea, îşi găsesc aplicare şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) din aceeaşi lege, fiind îndreptăţită la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Intimata Primăria municipiului Tecuci a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat.
Din lucrările dosarului rezultă că prin Decretul nr. 281/1968, a fost expropriat terenul în suprafaţă de 2311 mp, situat în Tecuci .
Exproprierea s-a făcut de la R.E., care deţinea imobilul în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 935/1926 şi transcris sub nr. 1688/1926 de Tribunalul Tecuci.
În urma decesului lui R.E., succesoare a rămas R.C.M.L., conform certificatului de moştenitor nr. 191/1979 eliberat de notariatul de Stat sector 3 Bucureşti.
Reclamanta este succesoarea lui R.C.M.L., decedată la data de 19 ianuarie 1988, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 76/2002.
Notificarea reclamantei a fost respinsă prin dispoziţia nr. 105/2004, cu motivarea că reclamanta nu are calitate de moştenitoare a proprietarului imobilului revendicat.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită, însă au respins cererea sa de anulare a dispoziţiei nr. 105/2004 reţinând că reclamanta nu doreşte titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, ci acordarea în compensare a unui teren echivalent din punct de vedere cantitativ cu cel care a fost expropriat în intravilanul municipiului Tecuci.
Decizia atacată este dată cu aplicarea greşită a art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi fără ca instanţa să stabilească deplin situaţia de fapt, în raport de care să se poată aplica prevederile acestui text.
Imobilul proprietatea recurentei-reclamante fiind preluat de stat prin expropriere, în cauză este incident art. 11 din Legea nr. 10/2001, care în redactarea anterioară modificării textului prin Legea nr. 247/2001, stabilea măsurile reparatorii ce se acordau în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupau funcţional întregul teren, cum este cazul în speţă. Cu privire la acordarea măsurii reparatorii prin compensare cu alte bunuri, existau prevederi în art. 11 alin. (9), care făcea trimitere la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În prezent, art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Articolul 26 alin. (1) din Legea, republicată acordă prioritate măsurii reparatorii constând în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii, deoarece textul prevede că propunerea de a fi acordate despăgubiri se face numai „în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită".
În speţă, terenul expropriat nu poate fi restituit în natură, pe el construindu-se un liceu, însă faţă de textele citate, este necesar să se verifice susţinerea recurentei că există teren disponibil ce poate fi acordat de intimata-pârâtă în compensare, prin administrarea probei cu înscrisuri sau a altor probe necesare pentru stabilirea acestei împrejurări.
Întrucât la instanţa de apel nu s-au administrat probe pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt, urmează ca în temeiul art. 314 C. proc. civ. să se admită recursul, să se caseze Decizia atacată şi să fie trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Z.V. împotriva deciziei civile nr. 110/A din 24 ianuarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia menţionată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6177/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6113/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
