ICCJ. Decizia nr. 6152/2005. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6152
Dosar nr. 4126/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 24 septembrie 2003 sub numărul 10999/2003, la Judecătoria Timişoara C.R.M. a chemat în judecată pe pârâtul C.V. solicitând să se constate că apartamentul nr. 1 situat la etajul 1 în Timişoara, înscris în C.F. col. 91469 Timişoara, nr.top. 30902/I şi apartamentul nr. 2 situat în Timişoara, înscris în C.F. col. 91469 Timişoara, nr. top. 30902/I, au devenit prin amenajare ulterioară o singură unitate locativă, cu dependinţe şi utilităţi comune; să se dispună înscrierea în C.F. a cuvenitelor menţiuni respectându-se cotele ideale de drept de proprietate ale acesteia şi pârâtului de ½ fiecare, să se dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la noua unitate locativă prin atribuirea acesteia în întregime către reclamantă şi obligarea ei către pârât la o sultă corespunzătoare cotei de proprietate a acestuia să se dispună înscrierea în C.F. a dreptului exclusiv de proprietate al reclamantei asupra noii unităţi locative cu titlu de cumpărare şi partaj şi să se dispună evacuarea pârâtului din imobil.
Se arată în motivarea acţiunii că apartamentele au fost cumpărate de fiecare înainte de căsătorie, în acelaşi bloc, fiind alăturate, de la acelaşi vânzător, SC A. SA.
După căsătorie au amenajat aceste apartamente ca o singură unitate locativă, pentru uzul unei familii , fără a opera cuvenitele menţiuni în C.F. În luna ianuarie 2003, reclamanta a plecat din casă cu copilul de 2 ani, datorită manifestărilor violente ale pârâtului, iar în luna mai 2003 au divorţat, copilul fiindu-i încredinţat spre creştere şi educare. Prin sentinţa civilă nr. 9678 din 28 octombrie 2004, Judecătoria Timişoara a respins cererea principală precizată de reclamantă, a respins cererea reconvenţională, a luat act de renunţarea reclamantei la judecata petitului privind obligarea pârâtului să îi plătească suma de 3.000 EURO şi a luat act de renunţarea pârâtului-recurent reconvenţional la judecata petitului privind împărţirea bunurilor mobile. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C.R.M., arătând că instanţa a respins greşit acţiunea, a nesocotit situaţia de fapt care a schimbat natura juridică a imobilelor din bunuri proprii în bunuri comune, şi nu a stabilit că apartamentul rezultat ca urmare a modificării celor două apartamente este bun comun, constituit într-o unitate locativă nouă indivizibilă.
În mod greşit s-a respins şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtului.
Prin apelul său, pârâtul C.V. arată că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea reclamantei deoarece imobilul are două proprietăţi distincte, la care nu s-au adus îmbunătăţiri esenţiale. Este criticabilă respingerea cererii reconvenţionale, deşi la dosar existau probe pertinente pentru admiterea ei. Arată că este posibilă refacerea zidului despărţitor, pe cheltuiala proprie a fiecărei părţi şi constatarea de bunuri comune a îmbunătăţirilor aduse celor două apartamente.
Prin Decizia civilă nr. 478 din 28 ianuarie 2005 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor declarate în favoarea Tribunalului Timiş, conform Legii nr. 493/2004 de aprobare a OUG nr. 65/2004. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C.V. arătând că instanţa competentă să soluţioneze apelurile este Curtea de Apel Timişoara. Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, sistarea stării de indiviziune asupra unor imobile, şi în considerarea dispoziţiilor art. 26 lit. b) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a apelurilor revine Tribunalului Timiş.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul C.V. împotriva deciziei nr. 478 din 28 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 6157/2005. Civil. încheiere de sedinta. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6147/2005. Civil → |
---|