ICCJ. Decizia nr. 6400/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 7345/2002, reclamanții P.M., P.R. și U.D.V. au chemat în judecată S.R.I., solicitând anularea deciziei nr. 9 din 18 septembrie 2002, emisă de pârât și obligarea acestuia de a le restitui în natură vila nr. 21, situată în comuna Snagov, și terenul aferent acesteia.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că decizia este nelegală, deoarece nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent.
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 372 din 18 aprilie 2003, a admis contestația formulată, a anulat decizia nr. 9/2002 și a obligat pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie, imobilul, construcție și teren în suprafață de 304 mp.
împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S.R.I.
Instanța de fond, analizând dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, a reținut că imobilele ocupate din instituțiile publice care sunt necesare în vederea continuării activităților de interes public, nu se restituie în natură și se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 13/A din 9 ianuarie 2004, a admis apelul și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția tardivității formulării contestației, pe care a respins-o ca tardiv formulată.
Instanța de apel, la termenul din 9 ianuarie 2004, a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării contestației.
S-a reținut că, potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, termenul de formulare a contestației este de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
în cazul refuzului ofertei prevăzute de art. 24 alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei și nu de la data primirii răspunsului referitor la refuzul ofertei.
Instanța de apel, în baza art. 137 C. proc. civ., a soluționat cauza.
împotriva acestei decizii, reclamanții au declarat recurs, prin care au susținut, în esență, că ei au formulat contestația în termen legal.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., teza 2, "..casarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct.1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată, a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului...etc."
Așa după cum rezultă din decizia atacată, instanța de apel s-a preocupat și a rezolvat problema numai sub aspectul excepției invocate din oficiu, fără a soluționa fondul pricinii.
Instanța de apel a reținut greșit tardivitatea formulării contestației.
Este adevărat că, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, anterior modificării, în termenul de 60 de zile de la primirea ofertei persoana îndreptățită este obligată să răspundă în scris dacă acceptă sau refuză oferta.
Dar, prevederile de mai sus trebuiesc coroborate cu alin. (7) al aceluiași articol care prevede că, dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia prevăzută la alin.1 în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Termenul de 30 de zile în care persoana îndreptățită se poate adresa instanței începe să curgă după expirarea celui de 60 zile, adică după ce aceasta avea la dispoziție un termen în care să decidă și să răspundă în scris dacă acceptă sau nu oferta. Abia după aceea urmează a se adresa instanței.
în această situație, recursul a fost admis, a fost casată decizia, cu trimitere pentru rejudecarea apelului pe fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6405/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6397/2005. Civil → |
|---|
