ICCJ. Decizia nr. 6405/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 5227 din 16 octombrie 2002 reclamantul N.V.V. a chemat în judecată pe Primarul Municipiului București și a solicitat să fie obligat să emită dispoziție motivată solicitării sale de restituire în natură a imobilului situat în București, sau, în caz de refuz, să fie obligat la daune cominatorii în cuantum de 200.000 lei/zi de întârziere.
în motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul nu a soluționat notificarea pe care a făcut-o în condițiile Legii nr. 10/2001 în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din acest act normativ.
Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 125 din 5 martie 2003 a admis excepția lipsei competenței materiale a acestei instanțe de soluționare a cauzei și și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr. 1622 din 18 iunie 2003 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul N.V.V. împotriva sentinței civile nr. 125 din 5 martie 2003 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.
S-a considerat că tribunalului îi revin, potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, în competența de soluționare în primă instanță numai litigiile care au ca obiect oferta de restituire prin echivalent pe care deținătorul imobilului o face persoanei îndreptățite atunci când restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă.
Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 981 din 25 februarie 2004 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul N.V.V. și l-a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului București să-i răspundă la notificare în conformitate cu dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 883 din 2 septembrie 2004 Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 981 din 25 februarie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 București.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 883 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a declarat recurs Primăria Municipiului București, a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 are caracter de recomandare.
în ședința publică din 6 septembrie 2005, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale a judecătoriei de soluționare a cauzei în primă instanță.
Excepția urmează să fie admisă și să se stabilească în favoarea tribunalului competența de soluționare a cauzei în primă instanță pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a stabilit competența materială de primă instanță a tribunalului de soluționare a litigiilor al căror temei juridic îl constituie dispozițiile acestui act normativ prin mai multe norme cu caracter procedural.
Astfel, potrivit alin. (8) al art. 24 din Legea nr. 10/2001, "competența de soluționare revine secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare".
Aceste dispoziții se află în capitolul III al Legii nr. 10/2001 intitulat "Proceduri de restituire" și are caracter special și derogatoriu de la prevederile art. 1 pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile.
în cuprinsul Legii nr. 10/2001 se află și norme de referire sau precizare. Astfel art. 25 alin. (6) prevede că "dispozițiile art.24 se aplică în mod corespunzător"; art. 31 alin. (5) dispune că "hotărârea tribunalului este supusă căilor legale de atac".
în speță, reclamantul N.V.V. a notificat Primăria Municipiului București și a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu în condițiile Legii nr.10/2001.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să fie obligat Primarul Municipiului București să emită dispoziție motivată, în condițiile Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie/dispoziție motivată.
Din dispozițiile legale menționate rezultă pentru unitatea deținătoare, care poate fi și o primărie, o obligație de a face.
Acțiunea prin care persoana îndreptățită solicită să fie respectată de către unitatea deținătoare obligația de a face revine în competența de soluționare a tribunalului, căruia, prin dispoziții speciale i-a fost conferită competența materială în materia Legii nr. 10/2001.
Față de considerentele menționate, Curtea a admis recursul, a casat sentința judecătoriei și decizia curții de apel și a trimis Tribunalului București cauza spre soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6440/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6400/2005. Civil → |
|---|
