ICCJ. Decizia nr. 6403/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificarea formulată la 18 februarie 2003 M.I. și M.T. au cerut Primăriei Municipiului Galați acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Galați, compus din teren în suprafață de 196,80 mp și construcție. întrucât unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 aceleași solicitări au fost reiterate prin acțiunea formulată la 9 octombrie 2003.
Persoanele îndreptățite au arătat că au dobândit imobilul în anul 1956, prin act de vânzare cumpărare, ulterior acesta fiind preluat de stat urmare donației autentificată sub nr. 2511 din 15 iunie 1987, a cărei nulitate absolută a fost constatată prin sentința civilă nr. 10137 din 29 noiembrie 2001 a Judecătoriei Galați.
Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința nr. 52 din 22 ianuarie 2004, a respins acțiunea cu motivarea că dreptul de a ataca în justiție se naște numai după emiterea ofertei și respectiv refuzarea acesteia iar inexistența ofertei nu poate duce la concluzia că aceasta a fost refuzată.
Apelul reclamanților a fost admis de Curtea de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 899 din 9 iunie 2004, a schimbat în tot sentința și rejudecând, a admis acțiunea, obligând pârâta să emită dispoziție potrivit Legii nr. 10/2001.
Totodată s-a respins ca prematur introdus capătul de cerere privind stabilirea de despăgubiri împotriva Prefecturii Județului Galați și Primăriei Galați.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, pârâta era obligată să se pronunțe prin decizie asupra solicitării de restituire în echivalent, apreciind totodată, în raport de inexistența unei decizii sau dispoziții, ca prematur formulate celelalte capete de cerere.
în cauză, au declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., atât reclamanții cât și pârâta.
în recursul lor, reclamanții M.I. și M.T., susțin în esență că li s-a creat o situație mai grea, în propria cale de atac, în sensul considerării acțiunii ca prematur introdusă.
Totodată, se mai arată, cum termenul de 60 de zile de la înregistrarea notificării, prevăzut de art. 23 din lege, a expirat, instanța trebuia să "ordone" prezentarea dispoziției sau, luând act de prezentarea adresei nr. 1043/2001 prin care Prefectura a respins cererea de acordare a despăgubirilor, să cerceteze pe fond cererea reclamanților.
Prin criticile formulate împotriva aceleiași hotărâri, Primăria Municipiului Galați susține în esență că dreptul persoanei de a se adresa justiției se naște numai după parcurgerea procedurii prealabile, prevăzută de lege.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent, menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită.
în ipoteza prevăzută de art. 36 alin. (2) și (3) din aceeași lege, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare sau, după caz, a primăriei.
Luând act că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din lege, în mod corect instanța de control judiciar, a dispus obligarea acesteia de a se pronunța prin decizie sau, dispoziție motivată, dând curs chiar cererii formulată de către reclamanți, prin acțiunea introdusă la 9 octombrie 2003.
Respingerea ca prematur formulată a unuia din capetele de cerere ale acțiunii, nu poate fi interpretată ca o înrăutățire a situației reclamanților în propria lor cale de atac, în condițiile în care instanța de fond, a respins în întregime acțiunea.
De altfel, în contextul unei acțiuni informe și greșit concepute, instanța nu putea să dispună, conform unui capăt de cerere, obligarea pârâtei de a emite dispoziție privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești iar potrivit unui alt capăt de cerere, care îl contrazice pe primul, să stabilească ea însăși valoarea despăgubirilor.
Nefondat este și recursul pârâtei Primăria Municipiului Galați în condițiile în care, deși sesizată de către reclamanți în repetate rânduri nu s-a conformat dispozițiilor art. 23 alin. (1) din lege, iar din corespondența purtată între cele două pârâte și reclamante nu rezultă că lipsa dispoziției ar fi fost cauzată de neîndeplinirea cerințelor art. 21 alin. (3) din lege.
în considerarea celor ce preced, recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6397/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6358/2005. Civil → |
|---|
