ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 728
Dosar nr. 26871/1/2005
nr. vechi 10409/2005
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 545 din 7 iulie 2004 Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" Iaşi; a fost anulată Decizia nr. 772 din 23 iunie 2003 emisă de pârâtă şi, drept consecinţă a fost obligată pârâta la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în Iaşi, în suprafaţă de 700 mp.
În motivarea hotărârii se arată că reclamanta este unica moştenitoare a defuncţilor P.L. şi P.S., conform certificatului de moştenitor nr. 155/1976 care au fost proprietarii terenului supus judecăţii în baza actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 173 din 17 februarie 1955.
Pârâta nu contestă dreptul de proprietate al reclamantei şi nici posesia ce o exercită, afirmând doar că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului. Se arată în considerente că posesia exercitată de pârâtă asupra terenului, unită cu neprezentarea vreunui act de preluare în posesie creează prezumţia preluării abuzive, în sensul art. 22, pct. 1, lit. c) din normele metodologice de aplicare a Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi prin Decizia civilă nr. 219 din 15 aprilie 2005 a respins apelul pârâtei ca nefondat pentru considerentele ce vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege şi „orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat".
Înscrisurile depuse de petentă atestă că terenul a ieşit din posesia autorilor săi, că în parte este liber, iar în parte este ocupat de construcţii.
În ceea ce priveşte suprafaţa reală a terenului preluat abuziv ea este dovedită de petenta intimată prin actele de proprietate depuse la dosar, este evidenţiată şi prin raportul de expertiză, iar măsurile reparatorii trebuie calculate pentru întreaga suprafaţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs apelanta intimată Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi" din Iaşi.
Prin motivele de recurs este criticată hotărârea Curţii de Apel Iaşi în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9, C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
Potrivit certificatului 32587/1957 emis de Sfatul Popular al oraşului Iaşi autorul intimatei deţinea doar suprafaţa de 480 mp teren, situaţie în care fără suport probator, în mod nelegal s-au încuviinţat măsuri reparatorii pentru 700 mp. Totodată, instanţa a omis rapoartele de expertiză efectuate în cauză prin care s-a delimitat şi suprafaţa deţinută de universitate, respectiv 335,47 mp şi ca atare instanţa putea să dispună obligarea la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent doar pentru suprafaţa de teren deţinută de universitate, urmând ca pentru diferenţa de 202,40 mp să fie suportată de Primăria Municipiului Iaşi.
Din interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 nu fac obiectul legii imobilele preluate fără titlu şi, ca atare în cauză, neexistând vreun act normativ de preluare, entitatea notificată nu are a decide măsura restituirii.
Prin întâmpinarea formulată reclamanta a solicitat respingerea recursului formulat întrucât întreaga suprafaţă de teren se află în posesia recurentei.
Înalta Curte deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. va constata că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate în mod abuziv de stat se înţelege ca fiind imobilele preluate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Tot în cuprinsul legii apare distincţia între imobile preluate în mod abuziv cu titlu şi imobile preluate abuziv fără titlu valabil. Faţă de dispoziţiile legii de reparaţie criticile privind inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 întrucât statul nu are un titlu valabil asupra terenului sunt vădit nefondate.
Fondate sunt însă criticile referitoare la suprafaţa de teren deţinută de universitate câtă vreme din înscrisurile depuse la dosarul cauzei coroborate cu rapoartele de expertiză rezultă suprafeţe diferite: 700 mp, ori 335, 47 mp, ori 480 mp. De asemenea, există neconcordanţe referitoare la entitatea deţinătoare a terenului, întrucât potrivit aceloraşi probatorii o parte din teren s-ar afla în administrarea Primăriei Municipiului Iaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, scop în care vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
Faţă de contradicţiile existente între înscrisurile depuse şi rapoarte de expertiză instanţa avea obligaţia de a dispune probe suplimentare, o nouă expertiză topografică şi înscrisuri emanând de la unitatea administrativ teritorială referitoare la regimul juridic al terenului trecut fără titlu în proprietatea statului, pentru ca stabilind o situaţie de fapt corectă să poată fi aplicate dispoziţiile legii de reparaţie în mod corespunzător.
Pentru considerentele arătate, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a faptului că modificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probe noi, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel, şi drept consecinţă va trimite cauza aceleaşi instanţe pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iaşi împotriva deciziei civile nr. 219 din 15 aprilie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 725/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7313/2005. Civil → |
|---|
