ICCJ. Decizia nr. 7313/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7313
Dosar nr. 7149/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 8 mai 2003, reclamanţii S.L., S.C.V., V.A. au chemat în judecată pârâţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa, să dispună anularea art. 1 din dispoziţia nr. 188 din 21 martie 2003 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung Moldovenesc, restituirea în natură a imobilului compus din teren şi construcţii, situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, obligarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava de a le lăsa reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul şi de a plăti cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul a aparţinut autorului I.S., decedat la 11 iulie 1942 şi ulterior, prin Decretul nr. 92/1950, acesta a trecut în proprietatea statului, fiind naţionalizat cu încălcarea art. II, întrucât proprietarul imobilului la data naţionalizării era avocatul S.I.S.
În prezent imobilul este ocupat fără titlu de Clubul Copiilor şi Elevilor din Municipiul Suceava.
Mai arată reclamanţii că au notificat Primăria Municipiului Câmpulung Moldovenesc, iar prin dispoziţia nr. 188 din 21 martie 2003, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 3.501 mp, iar pentru terenul în suprafaţă de 1.080 mp, identificat prin parcela nr. 481/1 din C.F. Câmpulung Moldovenesc s-au oferit măsuri reparatorii în echivalent, constând în titluri de valoare nominală sau acţiuni, în valoare de 113.589.000 lei.
Cererii de chemare în judecată, pârâţii i-au opus întâmpinări, Inspectoratul Şcolar al judeţului Suceava invocând autoritatea de lucru judecat în raport de dosarul nr. 9374/R/1999 al Tribunalului Suceava, iar Municipiul Câmpulung Moldovenesc s-a apărat, arătând că acesta nu este persoană deţinătoare în înţelesul Legii 10/2001, aşa încât a înaintat notificarea, Inspectoratului Şcolar al judeţului Suceava.
Prin sentinţa civilă nr. 649 din 9 septembrie 2003, Tribunalul Suceava a respins acţiunea, cu motivarea că, deşi în cauză nu există autoritate de lucru judecat, notificare trebuia adresată Inspectoratului Şcolar judeţean Suceava, iar acesta din urmă nu putea soluţiona profitabil cererea de restituire a imobilului, întrucât nemişcătorul este ocupat de Clubul Copiilor şi Elevilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi face parte din domeniul public potrivit art. 3 pct. 4, art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. III pct. 5 din anexa la lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, aceştia au arătat că, nu pot fi incidente dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, câtă vreme imobilele au fost preluate de stat fără titlu valabil, prevederile Decretului nr. 92/1950 fiind neconstituţionale, în raport de legea fundamentală din anul 1948.
S-a susţinut că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din Legea 10/2001, reclamanţii nu şi-au pierdut calitatea de proprietari, că atât cererea de chemare în judecată, cât şi notificarea au fost depuse la 10 august 2001, şi că, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava nu este unitatea deţinătoare în înţelesul Legii 10/2001.
Prin Decizia nr. 607 din 11 martie 2004, Curtea de Apel Suceava a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa atacată şi a admis acţiunea.
A anulat art.1 din dispoziţia nr. 188 din 21 martie 2003 a Primarului Municipiului Câmpulung Moldovenesc.
A dispus restituirea în natură a imobilului şi a obligat Inspectoratul Şcolar judeţean Suceava să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie, imobilul compus din construcţie şi teren identic cu parcela de clădire nr. 164, de 780mp şi p.f. nr.481/10 de 2811mp, înscris în C.F., situat în Municipiul Câmpulung Moldovenesc.
Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar ordinar a reţinut că imobilul a intrat în proprietatea Statului, cu încălcarea dispoziţiilor art. II din Decretul-lege nr. 92/1950 şi că, neconstituţionalitatea decretului-lege menţionat, atrage nevalabilitatea titlului Statului.
Potrivit art. 7 şi art. 9 din Legea 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie în natură, indiferent de posesor.
Excepţiile de la această regulă, reglementate de art. 16 alin. (4) nu sunt aplicabile în cazul concret dedus judecăţii. Textul de lege menţionat stipulează că, dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul criticilor exercitate de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin recursul declarat în cauză, dezvoltând motive încadrate de acesta, în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, s-a criticat interpretarea dată de instanţă, în sensul nevalabilităţii titlului statului, ignorării dispoziţiilor art. 16 din Legea 10/2001 şi a Normelor Metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, împrejurarea că Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava nu poate fi obligat să restituie suprafaţa de teren de 2811mp, care nu îi aparţine.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi pârâtul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava, arătând că instanţa de apel a reţinut în mod eronat, că imobilul a fost preluat cu nerespectarea prevederilor Decretului 92/1950, că acesta este trecut pe lista clădirilor care nu pot fi restituite în natură, conform art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001 şi, în prezent fiind ocupat de Clubul Copiilor şi Elevilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc, măsura reparatorie a restituirii în natură moştenitorilor foştilor proprietari nu este posibilă.
Recursurile sunt nefondate, sub toate criticile promovate.
Este de precizat că, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii proprietarului tabular I.S., decedat la 11 iulie 1942.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 105 din 25 februarie 1983, la succesiunea acestuia au venit S.L., în calitate de soţie supravieţuitoare şi S.I. (în calitate de descendent), după decesul acestuia din urmă, succesiunea fiind culeasă de S.C.V. şi S.A. (căsătorită V.).
Imobilul a trecut în proprietatea Statului de la S.E., care nu era proprietară şi nu avea calitatea de succesoare a defunctului S.I., aşa încât naţionalizarea s-a realizat de la un non dominus.
Cu această motivare este de înlăturat critica din ambele recursuri, în sensul că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea Statului.
Astfel, în raport de dispoziţiile art. II din Decretul 92/1950, imobilele erau exceptate de la naţionalizare, întrucât autorul S.I.S., proprietar de drept, era, la data aplicării acestui act normativ, de profesie avocat.
Ca atare, în lipsa titlului valabil, imobilul în litigiu nu a trecut în proprietatea Statului.
Este de arătat că, potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, bunurile dobândite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au trecut în proprietatea Statului, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a Tratatelor Internaţionale la care România era parte, precum şi a legilor în vigoare la data preluării.
Or, Decretul nr. 92/1950, contravenea atât Constituţiei din 1948, care prevedea că proprietatea particulară şi dreptul de moştenire sunt garantate, Codului civil Român (art. 480-481) şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului din 1948, la care România a aderat.
Potrivit art. 10 din Constituţie, singura modalitate de trecere în proprietatea Statului a terenurilor şi construcţiilor era exproprierea, pentru cauză de utilitate publică, în baza unei legi, cu o justă despăgubire.
În speţă, imobilul a fost preluat de stat, de la un neproprietar, întrucât la data decesului proprietarului tabular (11 iulie 1942) nu erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 319 din 10 iunie 1944.
Pârâţii, nu au calitatea de „persoană deţinătoare", în sensul Legii 10/2001, întrucât aceştia nu sunt titularii unui drept real asupra imobilului.
În cazul concret dedus judecăţii, imobilul este ocupat de Clubul Copiilor şi Elevilor, care exercită o posesie precară, cu titlu gratuit.
Nici criticile referitoare la aplicarea art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, invocate de ambii pârâţii, nu sunt fondate.
Este de observat că textul menţionat are în vedere numai imobilele preluate cu titlu valabil. Cum această condiţie nu a fost îndeplinită, criticile recurenţilor nu pot constitui un motiv de nelegalitate.
Neîndeplinirea acestei condiţii face să poată fi examinate criticile privind neaplicarea de către instanţă a dispoziţiilor alin. (2) al art. 16 din Legea 10/2001, în care se menţionează că, guvernul stabileşte, prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură, la propunerea ministerelor de resort şi a celorlalte instituţii publice interesate.
Instanţa de apel a apreciat corect că dreptul reclamanţilor la restituirea în natură a imobilului a fost conferit prin efectul legii reparatorii, art. 2 alin. (2) Legea 10/2001, iar cererea acestora a fost introdusă anterior modificării dispoziţiilor art. 16 alin. (4) care, permitea restituirea, fiind supusă reglementării în vigoare la data introducerii acţiunii.
Totodată s-a reţinut că o interpretare diferită, raportată la reglementarea Legii 10/2001, de la data emiterii dispoziţiei contestate sau a soluţionării pricinii, ar încălca principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.
Împrejurarea că instanţa de control judiciar ordinar nu şi-ar fi întemeiat soluţia pe normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003 nu subzistă examinării, întrucât nelegalitatea unei hotărâri judecătoreşti nu se poate întemeia prin raportare la norme metodologice, ştiut fiind că acestea adaugă la lege.
Referitor la motivul din recursul pârâtului, privind ocuparea imobilului de Clubul Copiilor şi Elevilor din Municipiul Câmpulung Moldovenesc este de precizat că odată ce imobilul a fost preluat de Stat fără titlu, nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă dispoziţiile art. 16 alin. (1) care prevăd că în situaţia imobilelor ocupate de instituţii (unităţi) bugetare din învăţământ, foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii, întrucât, sintetizând, este de observat că dispoziţiile art. 16 au în vedere numai imobilele având destinaţia arătată, care au fost preluate cu titlu valabil, iar soluţia principală o constituie restituirea prin echivalent.
Cum s-a stabilit că, textul art. 16 al Legii 10/2001 se referă numai la imobilele preluate cu titlu valabil, dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu se aplică imobilelor preluate fără titlu valabil.
În consecinţă, recursurile pârâţilor vor fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) Legea a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc, prin Primar şi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Suceava împotriva deciziei civile nr. 607 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 728/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7155/2005. Civil → |
|---|
