ICCJ. Decizia nr. 7314/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7314
Dosar nr. 7207/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, la data de 11 aprilie 2003 reclamantul G.P. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Consiliul Local Dumbrăviţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rectificarea C.F. Dumbrăviţa în sensul radierii Statului Român, ca proprietar de sub B 6, asupra terenului grădină de 2773 mp dobândit cu titlu prin expropriere şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu, drept moştenire şi restituirea proprietăţii asupra terenului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare din 23 ianuarie 1950, mama sa, G.S. a cumpărat de la K.I. şi soţia acestuia, imobilul înscris în C.F. Dumbrăviţa constând în 1466 stânjeni pătraţi.
Că, după decesul mamei sale, a devenit moştenitorul acesteia, conform certificatului de moştenitor nr. 955/1969 eliberat de notariatul de Stat al judeţului Timiş.
Conform încheierii de C.F. din 3 octombrie 1959 terenul a fost intabulat în favoarea statului cu titlu de drept de expropriere, în baza unei adrese nr. 768/1958.
În C.F. nu este înscris titlul statului, însă există sentinţa civilă nr. 6010 din 2 decembrie 1968 pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care a fost admisă acţiunea formulată de antecesoarea sa G.S. cu consecinţa radierii înscrierii dreptului de proprietate în favoarea statului în C.F. a comunei Dumbrăviţa.
A mai arătat că, pentru restul terenului, a rămas proprietar Statul Român deşi este în folosinţa sa. În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 481 C. civ. şi art. 41 alin. (3) din Constituţia României.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1084 din 27 octombrie 2003, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.P. de obligarea a Statului Român prin Consiliul Local al comunei Dumbrăviţa la restituirea terenului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu a urmat procedura de reconstituire a dreptului său de proprietate, în baza Legii nr. 1/2000 şi nici nu se poate prevala de prevederile Legii nr. 10/2001, acţiunea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 481 C. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 451 din 23 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, că prin acţiunea introductivă, reclamantul a pretins retrocedarea terenului în litigiu, invocând ca temei de drept, prevederile art. 2 şi art. 47 din Legea nr. 10/2001, pentru ca ulterior să precizeze acţiunea şi să invoce numai prevederile art. 480 C. civ. pe cele ale art. 41 alin. (3) din Constituţia României, fără a arăta dacă se prevalează sau nu şi de prevederile Legii nr. 33/1994.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, sunt inadmisibile acţiunile sau cererile având ca obiect restituirea terenurilor al căror regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, de Legea nr. 169/1997 sau de Legea nr. 1/2000.
Cum reclamantul nu a pretins reconstituirea dreptului de proprietate pe calea procedurii speciale reglementată de actele normative menţionate şi nici restituirea unor terenuri expropriate, în mod judicios instanţa de fond a considerat inadmisibilă acţiunea formulată în condiţiile dreptului comun.
Prin recursul declarat, reclamantul a reiterat apărarea ce nu i s-a admis, în fond şi în apel, conform căreia, terenul în litigiu a fost expropriat în baza unei adrese a fostului Consiliu Popular Dumbrăviţa şi deşi a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001, procedura administrativă fiind suspendată, folosirea unei căi prevăzută în legea specială nu exclude posibilitatea de a apela la calea dreptului comun.
Recursul nu este fondat.
În speţă, acţiunea a fost înregistrată la 11 aprilie 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Este adevărat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 10/2001 prevederile acestei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea prezentei legi.
Optând pentru soluţionarea acţiunii în fond în temeiul art. 481 C. civ. şi respectând principiul disponibilităţii, judecata a continuat în baza temeiului de drept invocat, adică pe regimul dreptului comun.
Sub acest aspect, critica hotărârii recurate numai pe temeiul textului arătat nu este întemeiată.
Soluţia de respingere a acţiunii nu a avut în vedere prevederile art. 47 din Legea nr. 10/2001, ci dispoziţiile art. 8 din aceeaşi lege.
Cum, în cauză obiectul cererii de restituire a terenului, îl constituie un teren agricol de natura celor enumerate de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, soluţiile instanţelor sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.P. împotriva deciziei nr. 451 din 23 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7371/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7309/2005. Civil → |
|---|
