ICCJ. Decizia nr. 746/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 746.
Dosar nr. 18890/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului civil de faţă constată:
Reclamanţii G.C., V.S., B.D. şi C.A., prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2002 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 1070, au solicitat obligarea pârâtei SC C. SA să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1477,4 mp situat în Bucureşti.
În motivarea cererii se arată că, în calitate de succesori ai autorilor B.D.D., G.A. şi E.T. au notificat pârâta în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, care, în mod nejustificat, refuză să dispună restituirea terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 853 din 24 octombrie 2003 acţiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că reclamanţii nu au dovedit identitatea terenului revendicat cu aceea a suprafeţei de teren înscrisă în actul de proprietate al autorilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1320 din 23 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 807/2004, în apelul declarat de reclamanţi, a schimbat sentinţa în sensul că a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată, deoarece la momentul sesizării instanţei era în vigoare Legea nr. 10/2001, pentru care se prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie.
Decizia a fost atacată cu recurs de apelanţii-reclamanţi, întemeiat în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că instanţa nu a observat temeiul de drept al acţiunii şi faptul că procedura administrativă prevăzută de acelaşi act normativ nu s-a putut finaliza datorită intimatei care nu a soluţionat notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Recurenţii au notificat intimata să procedeze la restituirea terenului litigios la 18 iulie 2001, notificare înregistrată la societatea pârâtă la 12 septembrie 2001 (fila 4 dosar fond), în temeiul Legii nr. 10/2001.
Persoana juridică deţinătoare, în speţă pârâtul trebuia să se pronunţe prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată, asupra cererii înregistrării notificării [art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege citată].
Pârâta nu s-a conformat şi nu s-a pronunţat nici prin decizie, nici prin dispoziţie motivată asupra cererii.
Absenţa răspunsului persoanei juridice deţinătoare are valoarea unui refuz de restituire a imobilului, iar acest refuz trebuie cenzurat de instanţa competentă, tribunalul.
Curtea de Apel, considerând cererea inadmisibilă, a nesocotit caracterul reparatoriu al legii, pronunţând astfel o hotărâre esenţial nelegală.
Faţă de împrejurarea că instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia pronunţată în apel şi, drept consecinţă va trimite pricina aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării apelului în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.C., C.A., V.I.M. şi G.M.B. împotriva deciziei nr. 1320 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului pe fond, Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 760/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7462/2005. Civil → |
|---|
