ICCJ. Decizia nr. 7425/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7425
Dosar nr. 3681/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.N. a acţionat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Local Tg. Jiu pentru a fi obligate să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul şi construcţiile de pe acesta, situate în Tg. Jiu.
Prin sentinţa civilă nr. 298 din 27 octombrie 2003 Tribunalul Gorj a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei cu motivarea că, după apariţia Legii nr. 10/2001, care instituie o procedură specială reparatorie, acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun nu mai poate fi promovată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia 446 din 16 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta D.N. împotriva sentinţei 298/2003 a Tribunalului Gorj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut că Legea nr. 10/2001 este o lege specială cu un cadru larg de aplicare vizând restituirea imobilelor preluate cu titlu şi fără titlu, adică abuziv.
Potrivit art. 47 din Legea 10/2001, dispoziţiunile legii sunt aplicabile şi acţiunilor în curs de judecată anterior intrării sale în vigoare, partea putând alege calea legii speciale, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Dispoziţiunile legale reglementând numai situaţia acţiunilor în revendicare de drept comun formulate anterior legii, demonstrează că după intrarea în vigoare a legii, nu mai pot fi pronunţate decât acţiunile specifice acesteia, cu procedura instituită de lege.
În speţă, reclamanta a formulat acţiunea în revendicare la data de 19 septembrie 2001, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 ceea ce o face inadmisibilă, deoarece acţiunea întemeiată pe art. 480 C. proc. civ. nu se înscrie în categoria acţiunilor specifice Legii speciale şi procedurii instituită de această lege.
În motivarea recursului declarat împotriva deciziei 496 din 16 martie 2004, D.N. arată că instanţa a încălcat exigenţele art. 112 alin. (3) C. proc. civ. sancţionate cu nulitatea absolută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece minuta nu poartă menţiunea pronunţării în şedinţa publică instanţa a încălcat dreptul de apărare deoarece fără a se pronunţa asupra excepţiei de inadmisibilitate şi netimbrare, a păşit la soluţionarea fondului în cauză.
Acţiunea în revendicare potrivit dreptului comun este admisibilă şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, deoarece legea nu exclude formularea unei atare acţiuni.
Introducerea unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dispoziţiunile art. 480 şi art. 481 este imprescriptibilă şi nici o lege specială, cum este Legea nr. 10/2001 nu-i poate schimba regimul juridic, deoarece imobilul nefiind naţionalizat nu a fost preluat nici măcar în baza unui titlu nevalabil.
Recursul este nefondat.
Tribunalul Gorj prin sentinţa pronunţată, menţinută în apel, a respins ca inadmisibilă acţiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanta D.N. împotriva Consiliului Local Tg.Jiu şi a Primăriei Tg. Jiu, motivând că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiunile art. 480 şi art. 481 C. proc. civ. şi că regimul juridic al imobilului, preluat fără titlu în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 este reglementat de Legea nr. 10/2001, care presupune parcurgerea unei proceduri prealabile promovării acţiunii în justiţie.
Imobilul fiind preluat abuziv în perioada de incidenţă a legii, regimul juridic al restituirii sub forma măsurilor reparatorii este reglementat de dispoziţiunile Legii 10/2001 şi, ca atare trebuie urmată procedura stabilită de acest act normativ, care chiar dacă formal nu exclude formularea unei acţiuni în revendicare, nu o confirmă decât în condiţiile art. 47 din lege, ca o situaţie tranzitorie în privinţa acţiunilor deja declarate la data apariţiei legii, respectiv 14 februarie 2000.
Or, reclamanta a promovat acţiunea în revendicare după apariţia Legii nr. 10/2001, nefiind în situaţia de a opta între continuarea unei acţiuni promovată înaintea publicării actului normativ menţionat sau renunţarea la acţiune, ori suspendarea cauzei până la soluţionarea notificării.
Susţinerile recurentei potrivit cărora imobilul nu a fost naţionalizat şi deci nu a fost preluat nici măcar în temeiul titlu nevalabil, sunt infirmate de actele dosarului, care atestă naţionalizarea imobilului şi pe cale de consecinţă faptul că regimul juridic al acestuia este reglementat fără echivoc de Legea nr. 10/2001.
Faţă de aspectele evidenţiate, reclamanta-recurentă trebuia să urmeze procedura administrativă specială stabilită de Legea 10/2001 şi să nu promoveze o acţiune în revendicare fondată în drept pe dispoziţiunile art. 480, art. 481 C. proc. civ.
Regimul juridic al imprescriptibilităţii acţiunii în revendicare, care nu poate fi schimbat prin Legea nr. 10/2001, şi la care se referă reclamanta în motivarea recursului, nu are legătură cu soluţiile pronunţate în cauză şi care vizează nerespectarea cerinţelor legale referitoare la obligativitatea procedurii administrative prealabile.
O parte considerabilă din motivarea recursului este dedicată taxei de timbru, care de fapt nu trebuia achitată şi încălcării dreptului la apărare, prin nediscutarea excepţiei de inadmisibilitate şi soluţionarea cauzei pe fondul sau fără ca părţile să fi pus concluzii.
Menţionăm că instanţele nu numai că nu au perceput taxele de timbru la care se referă recurenta şi nici nu au aplicat sancţiunea prevăzută de art. 20 din Legea 146/1997 tocmai pentru că acţiunile vizând măsurile reparatorii sunt scutite de plata acestor taxe, dar nici nu puteau pune în discuţie excepţia peremptorie de inadmisibilitate a acţiunii deoarece părţile au absentat, pârâţii solicitând judecarea în lipsă.
În aceste condiţii instanţa a păşit la soluţionarea cauzei pe excepţia de inadmisibilitate şi nu a analizat-o pe fondul ei, aşa cum eronat susţine reclamanta recurentă.
Instanţa nu a înfrânt dispoziţiunile art. 121 alin. (3) C. proc. civ. aşa cum se afirmă în motivarea recursului, deoarece minuta poartă menţiunea pronunţării acesteia în şedinţă publică.
De altfel aspectele de nelegalitate ale hotărârilor pronunţate, legate de taxa de timbru şi celelalte deficienţe de natură procedurală, nu numai că nu o vătăma pe reclamantă, dar sunt şi neavenite, faţă de soluţia respingerii cererii pentru inadmisibilitatea acţiunii în revendicare.
În raport de cele arătate mai sus, criticile formulate de D.N. în recursul declarat sunt nefondate, impunându-se în temeiul art. 312 C. proc. civ. respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.N. împotriva deciziei civile nr. 496 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7422/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 741/2005. Civil → |
|---|
