ICCJ. Decizia nr. 7422/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7422
Dosar nr. 12934/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bihor la 9 august 2002 şi ulterior precizată reclamantele O.E., Ş.T. şi Ş.P. au solicitat în contradictoriu cu A.P.I. Oradea, RA A. Oradea, S.C.C.T.I. Bihor SA, F.S., F.L.E. şi HGM., ca instanţa prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare 1867/1997, 1327/1996 şi 627/1996 şi să dispună radierea înscrierilor efectuate în cartea funciară în temeiul acestor contracte.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu, deoarece antecesorii acestora nu făceau parte din categoriile socio-profesionale cărora le erau incidente dispoziţiunile Decretul nr. 92/1950, astfel încât vânzarea imobilului către chiriaşi, în temeiul Legii 112/1995 nu putea opera şi aceasta cu atât mai mult cu cât atât societăţile pârâte cât şi chiriaşii cumpărători au fost notificaţi cu privire la acţiunea în restituirea imobilului.
Prin sentinţa civilă 3094 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, în favoarea căreia tribunalul, prin sentinţa 670/C/2002 şi-a declinat competenţa, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.I. Oradea, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de RA A. Oradea şi pe fond s-a admis în parte acţiunea reclamantelor, constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare–cumpărare1867 din 15 august1997, nr. 1327 din 27noiembrie 1996 şi nr. 627 din 25 septembrie 1996.
Prin aceeaşi sentinţă instanţa a dispus radierea înscrierilor efectuate în C.F. Oradea sub B 20,22, în C.F. individuală Oradea sub B 1-2, în C.F. individuală Oradea sub B1 şi în C.F. individuală Oradea sub B1.
S-a reţinut ca imobilul proprietatea antecesorilor reclamantelor, a trecut fără titlu în proprietatea statului, prin aplicarea abuzivă a Decretului nr. 92/1950 şi că pârâţii cumpărători, au fost de rea credinţă, deoarece la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cunoşteau faptul că statul deţine imobilul fără titlu iar reclamantele solicitaseră restituirea acestuia în natură.
Prin Decizia nr. 60/A/2003, Curtea de Apel Oradea şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor formulate de reclamantele O.E., Ş.T., Ş.P. precum şi pârâţii F.S., F.L.E., P.M., HGM. şi A.P.I. Oradea precum şi a aderării la apel formulată de S.C.C.T.I. Bihor Oradea împotriva sentinţei civile 3594 din 2 iunie 2003 a Judecătoriei Oradea, în favoarea tribunalului Bihor.
La pronunţarea acestei decizii, Curtea de Apel Oradea a avut în vedere dispoziţiunile art. II alin. (3) din OUG 58/2003 incidente în cauză, care fac trimitere la căile de atac şi termenele prevăzute de legea existentă la data pronunţării hotărârii.
S-a concluzionat că în raport de data pronunţării sentinţei apelate, 2 iunie 2003, care este anterioară intrării în vigoare a OUG 58/2003, competenţa de soluţionare a apelului revine tribunalului Bihor.
La data de 3 decembrie 2003 au declarat recurs împotriva deciziei 60/A/2003 a Curţii de Apel Oradea reclamantele O.E., Ş.T. şi Ş.P., arătând în esenţă că dispoziţiunile OUG nr. 58/2003 nu au fost aplicate corespunzător, deoarece art. II pct. 3 din ordonanţă se referă restrictiv la căile de atac şi termenele în care aceste căi de atac pot fi formulate.
Cauza dedusă judecăţii nu intra sub incidenţa art. II pct. 3 din OUG 58/2003, deoarece textul nu vizează competenţa materială a instanţei de control judiciar, astfel că, soluţionarea apelului revenea curţii de apel, instanţa competentă material potrivit art. 3 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin OUG 58/2003.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum arătau recurentele, art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 a avut o aplicare limitată la căile de atac şi termenele în care acestea pot fi formulate, existente şi raportat la data pronunţării hotărârii atacate, nu şi la competenţa materială a instanţei ce soluţionează calea de atac.
Potrivit normelor tranzitorii de la alin. (2) al art. II din OUG 58/2003, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor „legal investite" vor continua să fie judecate de acele instanţe.
În speţă, sentinţa 3594 a judecătoriei Oradea fiind pronunţată la 2 iunie 2003, deci anterior intrării în vigoare a OUG 58/2003 era apelabilă, potrivit art. 282 C. proc. civ. şi art. 2 pct. 2 C. proc. civ., la tribunal astfel că, în mod corect Curtea de Apel Oradea, instanţa nelegal investită prin Decizia nr. 60/A/2003 şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea tribunalului.
De altfel şi potrivit art. 2 pct. 2 C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2005, tribunalul are competenţa generală în soluţionarea apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de judecătorii.
Aşadar, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 60 A/2003 a Curţii de Apel Oradea fiind legală, se impune în temeiul art. 312 C. proc. civ., respingerea recursului de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii O.E., Ş.T., Ş.P. împotriva deciziei nr. 60 A din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7462/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7425/2005. Civil → |
|---|
