ICCJ. Decizia nr. 7490/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7490
Dosar nr. 10413/2005
Şedinţa de la 30 septembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 339 pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2005, Judecătoria Vălenii de Munte a respins acţiunea formulată de Consiliul local al comunei Măneciu, prin reprezentanţii săi legali L.Ş., în calitate de primar şi C.C. în calitate de secretar, împotriva pârâtei O.S.
Prin acţiunea formulată reclamantul a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate că este proprietarul unui teren în suprafaţă de 330 mp situat în comuna Măneciu, judeţul Prahova, motivând că a stăpânit terenul de peste 50 de ani în mod continuu, netulburat şi sub nume de proprietar.
Împotriva sentinţei reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că posesia exercitată asupra terenului în litigiu nu a fost afectată de nici unul din viciile posesiei, fiind exercitată sub nume de proprietar, continuu, neîntrerupt, netulburat şi public.
Dosarul cauzei a fost înaintat în vederea soluţionării apelului Curţii de Apel Ploieşti, fiind înregistrat sub nr. 3627/2005.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 mai 2005 Curtea de Apel Ploieşti, reţinând că valoarea obiectului litigiului este de 1 miliard şi făcând aplicarea dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ. şi art. 299 C. proc. civ. a calificat calea de atac ca fiind recurs şi în consecinţă a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova.
Prin Decizia nr. 505 pronunţată în şedinţa publică din 21 iunie 2005 Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamant în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, şi constatând conflict negativ de competenţă a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru rezolvare prin regulator de competenţă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Prahova a reţinut că din interpretarea dispoziţiilor art. 2 pct. 2 C. proc. civ. modificat prin OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004 rezultă că tribunalele sunt competente să judece numai apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, în materii expres şi limitativ prevăzute şi nicidecum extinctiv, în sensul că, nu pot fi incluse în competenţa tribunalelor, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecători, în cauze având ca obiect acţiuni în constatare.
Instanţa a mai reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. aceste dispoziţii legale referindu-se strict la acele acţiuni care au un obiect evaluabil în bani.
Pentru aceste considerente, instanţa, în baza art. 158 C. proc. civ. a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, şi în temeiul art. 21 C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru rezolvare prin regulator de competenţă.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele.
Reclamantul a formulat o acţiune în uzucapiune care este o acţiune reală, uzucapiunea fiind un mod de dobândire a dreptului de proprietate sau a altui drept real. Acţiunea în uzucapiune este evaluabilă în bani şi de aceea timbrajul se calculează la valoarea imobilului cu privire la care poartă acţiunea, potrivit art. 6 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa competentă material se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului pricinii.
Reclamantul, la data introducerii acţiunii a precizat valoarea obiectului, în condiţiile art. 133 C. proc. civ., aceasta fiind 3.000.000 lei.
Fiind un litigiu în materie civilă al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard lei hotărârea judecătorească dată în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală nu sunt supuse apelului conform art. 2821 (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005.
Conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ. tribunalele judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 22 C. proc. civ. stabileşte competenţa soluţionării căii de atac a recursului în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalul Prahova competenţa soluţionării căii de atac exercitată de reclamantul Consiliul local al comunei Măneciu împotriva sentinţei civile nr. 339 din 14 martie 2005 a Judecătoriei Vălenii de Munte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7637/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7486/2005. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
