ICCJ. Decizia nr. 7642/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7642
Dosar nr. 16516/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1519 din 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Dej împotriva sentinţei civile nr. 861 din 9 aprilie 2004 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, conform căreia s-a admis acţiunea reclamantului S.Ş., s-a anulat dispoziţia nr. 574/2004 şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze notificarea 22452/4 septembrie 2001 depusă la Biroul executorului judecătoresc B.M. referitor la imobilul situat în Dej.
În motivarea hotărârii sale, curtea de apel a avut în vedere că nerespectarea prevederilor art. 21 Legea nr. 10/2001 (conform cărora notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţia teritorială se află imobilul solicitat), nu prevăd nici o sancţiune în cazul nerespectării competenţei.
Totodată s-a ţinut cont că în materia notificării, competenţa executorului judecătoresc, potrivit dreptului comun, este generală şi se întinde pe tot teritoriul ţării, conform Legii nr. 188/2000.
S-a evidenţiat pct. 21 alin. (2) lit. a) HG 498/2003, în raport de care se consideră notificarea făcută legal, chiar dacă s-a încălcat competenţa teritorială.
Împotriva susnumitei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Dej care, invocând pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., susţine că legiuitorul a conferit un caracter imperativ dispoziţiilor art. 21 alin. (3) Legea nr. 10/2001, în funcţie de care, în speţă, notificarea s-a făcut prin intermediul executorului judecătoresc, cu încălcarea competenţei teritoriale, iar instanţa de apel a nesocotit legea.
În acest context arată că s-a făcut trimiterea la Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 498/2003, care au o putere inferioară legii.
Precizează că prevederile Legii nr. 10/2001 au un caracter special, astfel încât prevalează Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, lege cu caracter general.
Deliberând recursul se priveşte ca nefondat pentru simpla raţiune că s-a aplicat corect legea.
Astfel, notificarea se comunică, de regulă, prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie se află imobilul solicitat, în sensul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sau, după caz, prin orice executor judecătoresc, investit de partea interesată conform art. 9 alin. (5) din Legea privind executorii judecătoreşti, nr. 188/2000, adică prin intermediul executorului judecătoresc de la domiciliul persoanei îndreptăţite.
Ca atare, dispoziţiile legii speciale se completează cu cele de ordin general, astfel ca să se acopere varietatea condiţiilor în materia discutată.
De aceea, instanţa a făcut o aplicare corectă a legii şi, pentru că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul municipiului Dej împotriva deciziei civile nr. 1519/A din 14 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7644/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7530/2005. Civil → |
|---|
