ICCJ. Decizia nr. 7535/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1269 din 27 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamanții N.C. și A.I.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului General al Municipiului București; s-a respins acțiunea față de pârâta C.G.M. București pentru lipsa calității procesuale pasive; s-a respins acțiunea formulată de reclamanții N.C., A.I., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Tineretului și Sportului, Comitetul Olimpic Român, Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, imobilul revendicat de reclamanți situat în București, a aparținut numitului A.V., conform actului autentic de vânzare cumpărare nr. 8110 din 2 aprilie 1920.
La data de 17 iunie 1996 A.V. decedează iar pe urma acestuia a rămas ca unică moștenitoare reclamanta N.C. Imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului prin sentința civilă nr. 523 din 20 noiembrie 1952 a Tribunalului Popular al Raionului 1 Mai pentru neplata impozitelor de către fostul proprietar.
S-a mai reținut că, imobilul în litigiu figurează pe lista monumentelor istorice și de arhitectură din România, și prin urmare face parte din domeniul public conform art. I pct. 26 din Legea nr. 213/1998.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 693 din 4 aprilie 2004, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale pentru Sport; a admis apelul formulat de apelanții-reclamanți N.C. și A.I., împotriva sentinței civile nr. 1269 din 27 decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comitetul Olimpic Român, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul General al Municipiului București și Agenția Națională Pentru Sport; a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a admis acțiunea în parte în revendicare împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Comitetul Olimpic Român și a obligat pârâții să lase reclamanților imobilul în litigiu, în deplină proprietate și posesie, compus din teren în suprafață de 1100 mp și construcție compusă din corpul A, mai puțin 2 camere, bucătărie, baie, cabina WC, parter și două camere la subsol din acest corp și corpul B; a respins acțiunea în revendicare față de Agenția Națională pentru lipsa calității procesuale pasive; au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile atacată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, devreme ce Consiliul General al Municipiului București este organ deliberativ, acesta nu are personalitate juridică, deci nu poate avea calitate procesuală pasivă. Imobilul în litigiu nu s-a aflat, și nu se află nici în prezent în administrarea C.G.M.B., ci în administrarea Comitetului Olimpic Român.
De asemenea, s-a reținut că nici Ministerul Turismului și Sportului care a devenit prin reorganizare Agenția Națională pentru Sport, fără titlu asupra imobilului în litigiu, nu are calitate procesuală pasivă.
Aceeași instanță a mai reținut și faptul că preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut cu încălcarea art. 4 din Decretul nr. 224/1951, deci abuziv. în atare situație, reclamanții sunt îndreptățiți să primească imobilul revendicat în natură.
împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs:
Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională pentru Sport și Comitetul Olimpic Român.
Ministerul Finanțelor Publice, critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Acțiunea în revendicare formulată de reclamanții N.C. și A.I. este inadmisibilă, deoarece aceștia nu au solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001.
- în mod greșit instanța de apel a considerat că titlul statului, Decretul nr. 224/1951, de preluare a imobilului în litigiu nu este valabil, de vreme ce imobilul a fost preluat de stat pentru neplata impozitelor de către proprietarul imobilului.
- Imobilul în litigiu, situat în București, a intrat în proprietatea statului cu titlu iar în prezent este inclus pe lista monumentelor istorice și de arhitectură din România, deci face parte din domeniul public.
- Agenția Națională Pentru Sport critică decizia atacată, invocând art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., ca fiind nelegală, deoarece:
- în mod greșit instanța de apel a reținut faptul că Agenția Națională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce din probele existente la dosarul cauzei rezultă că imobilul în litigiu se află în administrarea noastră, deci avem calitate procesuală pasivă.
- Instanța de apel a reținut greșit că titlul statului asupra imobilului în litigiu nu este valabil, de vreme ce imobilul a fost preluat de stat cu respectarea prevederilor art. 7 din Decretul nr. 224/1951. în prezent imobilul litigios face parte din domeniul public al statului fiind monument istoric și arhitectural fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1988.
- Comitetul Olimpic Român critică decizia atacată ca fiind nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât:
- Acțiunea în revendicare formulată de reclamanți este inadmisibilă deoarece aceștia nu au respectat principiul electa uno via, uzând în același timp, atât de calea administrativă impusă de Legea nr. 10/2001, derogatorie de la dreptul comun, cât și de calea judecătorească;
- Instanța de Apel, în mod greșit a reținut că Agenția Națională pentru Sport nu are calitate procesuală pasivă, de vreme ce aceasta are în administrare imobilul în litigiu, și prin urmare are calitate procesuală pasivă;
- Titlul Statului cu privire la imobilul în litigiu este valabil deoarece preluarea imobilului s-a făcut ca urmare a neachitării impozitelor față de stat de către autorul reclamanților în conformitate cu prevederile art. Decret 224/1951.
Recursurile nu sunt fondate:
- Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice se rețin următoarele:
Acțiunea în revendicare formulată de reclamanții N.C. și A.I. aparține dreptului comun și a fost introdusă anterior Legii nr. 10/2001, astfel că nu este supusă procedurii speciale reglementată de această lege, ne fiind incidente dispozițiile art. 20 și art. 21 din Legea nr. 10/2001 completată și modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
în cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 2 din Legea nr. 213/1998, întrucât imobilul revendicat, calificat de reclamanți ca fiind preluat de stat fără titlu, nu făcea obiectul unei legi speciale de reparație, la acea dată (28 iulie 1998), a existat o singură asemenea lege, anume Legea nr. 112/1995, care reglementa situația juridică a unor imobile trecute în proprietatea statului cu titlu.
De asemenea, nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării cauzei în apel, care au permis persoanelor îndreptățite să aleagă calea legii speciale, renunțând la judecarea acțiunilor de drept comun ori solicitând suspendarea cauzei.
în aplicarea menționatei prevederi legale dreptul de opțiune aparține în exclusivitate titularului acțiunii, în speță reclamanților, iar nu părții adverse sau instanței de judecată: alin. (1) trebuie coroborat cu alin. (3) al aceluiași art. 47 din Legea nr. 10/2001 în sensul că, neoptând pentru una din variantele arătate, reclamanții puteau continua acțiunea de drept comun, iar eventuala respingere a acesteia le permitea să utilizeze procedura specială.
Prin urmare, textele de lege analizate și principiul electa uno via nu conduc la ideea inadmisibilității acțiunii civile de drept comun utilizată de reclamanți în procesul de față:
în mod judicios instanța de apel a considerat că imobilul revendicat corp A de reclamanți a fost preluat fără titlu valabil devreme ce preluarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 4 din Decretul nr. 224/1951 potrivit cărora "Nu se poate sechestra și scoate la vânzare casa de locuit cu anexele sale în total sau în parte locuite efectiv de debitori și familia sa". în speță, imobilul în litigiu a reprezentat casa de locuit cu anexele sale și era locuită efectiv de generalul A.V. și familia sa.
Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1988 prevede că "bunurile preluate de stat fără titlu valabil ... pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora".
în contextul legislativ mai sus enunțat, imobilul în litigiu chiar dacă este inclus în lista bunurilor ce fac parte din domeniul public al Statului conform H.G. nr. 45/2003 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului poate fi revendicat de reclamanți.
- Cu privire la recursul declarat de Agenția Pentru Sport se reține că, Ministerul Tineretului și Sportului, a devenit în urma reorganizării Agenția Națională pentru Sport și nu deține nici un titlu asupra imobilului în litigiu. în atare situație instanța de apel în mod judicios a reținut că aceasta din urmă nu are calitate procesuală pasivă.
Preluarea imobilului în litigiu de către Statul Român s-a făcut fără titlu valabil, deoarece au fost încălcate prevederile art. 4 din Decretul nr. 224/1951. în atare situație și în raport de prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 acțiunea în revendicare formulată de reclamanții cu privire la imobilul în litigiu este întemeiată.
- Cu privire la Comitetul Olimpic Român se reține că, acțiunea în revendicare formulată de reclamanții N.C. și A.I., cu privire la imobilul în litigiu a fost introdusă la data de 28 iulie 1998, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. în atare situație a fost urmată calea dreptului comun.
Folosindu-se de calea dreptului comun pentru revendicarea imobilului în litigiu, reclamanții nu au încălcat prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în vigoare la data soluționării cauzei în apel, care permite persoanelor îndreptățite să aleagă calea legii speciale renunțând la judecarea acțiunilor de drept comun și să solicite suspendarea cauzei.
Prevalându-se de alin. (1) din art. 47 coroborat cu alin (3) ale aceluiași articol în sensul că neoptând pentru nici una din variantele arătate, reclamanții au continuat acțiunea de drept comun.
Prin urmare, în contextul celor menționate mai sus și a principiului electa uno via acțiunea reclamanților este admisibilă și nu inadmisibilă cum susține recurentul.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Agenției Naționale pentru Sport și a valabilității titlului Statului de preluare a imobilului în litigiu, s-a făcut vorbire când s-a răspuns criticilor aduse de această din urmă decizie recurentă.
Pentru toate aceste considerente, înalta Curte a reținut că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., și în consecință au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice, Comitetul Olimpic Român și Agenția Națională pentru Sport, împotriva deciziei civile nr. 693 din 7 aprilie 2004 a Curții de Apel București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7537/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7536/2005. Civil → |
|---|
