ICCJ. Decizia nr. 7538/2005. Civil
| Comentarii |
|
La data de 16 octombrie 2002 reclamanții A.M., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, C.N.A.S. și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați să le restituie sumele de bani încasate prin reținerea procentului de 7% din salariul fiecărui reclamant cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii.
Investit cu soluționarea cauzei Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr. 2249 din 19 decembrie 2002 a admis acțiunea a obligat pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea să restituie reclamanților sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, precum și reactualizarea acestor sume de bani. Totodată a admis și cererea de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că, legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin înserarea acestei condiții, se referă pentru perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective.
Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța care prin decizia nr. 269/C din 17 martie 2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București și C.N.A.S.S. București împotriva sentinței instanței de fond, reținând în motivare că, prin voința legiuitorului a fost atribuit beneficiul gratuității prevăzut de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 118/2001 cu respectarea dispozițiilor legale privind contribuția la asigurările sociale de sănătate.
împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la data de 11 noiembrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
în dezvoltarea recursului în anulare se arată că din interpretarea prevederilor art. 1,art. 4,art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997,art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I a Normelor comune nr. 318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerul Justiției, Curții de Apel Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea să prevadă că în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992, deoarece Legea asigurărilor de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ, care, în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cetățenii străini și apatrizi care au reședința în România, iar în art. 6 sunt prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce intenția că și această categorie nu poate fi scutită de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
în conformitate cu prevederile art. 1 și art. 2 din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, sunt supuși în mod obligatoriu asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizi care au reședință în România, alin. (2) al articolului citat prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru asigurări de sănătate.
Articolul 6 din același act normativ enumeră categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990, dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
în art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume: persoanele care satisfac serviciul militar în termen, se află în concediu medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 6 ani; execută, o pedeapsă privată de libertate sau arest preventiv, fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992, modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul, soția, copii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr. 318/FB/64/807/C 1999 din 26 mai 1999 al Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionarii, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 406/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare la asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistrații în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamanții au încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au recunoscut faptul că în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Față de cele ce preced, recursul în anulare a fost privit ca fondat și urmare admiterii lui, au fost casate hotărârile pronunțate în cauză și a fost respinsă ca nefondată acțiunea promovată de reclamanți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7547/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7541/2005. Civil → |
|---|
