ICCJ. Decizia nr. 7544/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 7335 din 8 august 2002 la Tribunalul Suceava, precizată, reclamanții S.A. și S.R. au formulat contestație împotriva adreselor nr. 3065/3066 emisă de Primarul Municipiului Rădăuți și au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 24 februarie 1976 între fostul oficiu județean pentru construirea și vânzarea locuințelor Suceava, în calitate de vânzător și S.A. și S.E.A., în calitate de cumpărători și restituirea în natură a imobilului, teren și construcție, situat în Rădăuți.
în motivarea contestației reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea părinților lor, Z.I. și I.Z. precum și că terenul a fost abuziv preluat de Statul Român, prin confiscarea cererii dispusă prin sentința penală art. 507 din 30 iunie 1958 pronunțată de fostul Tribunal popular Rădăuți.
Primăria Municipiului Rădăuți a solicitat chemarea în judecată a cumpărătorilor S.A. și S.E.A.
în cauză s-a dispus citarea succesorilor defunctului S.A., decedat la data de 22 februarie 1993 și anume S.E.A., soție supraviețuitoare, S.P.F., fiu, S.L.M., S.A. și S.P., moștenitorii lui S.C.P., fiu predecedat la 11 ianuarie 1999.
Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința civilă nr. 740 din 18 noiembrie 2002 a declinat în favoarea Judecătoriei Rădăuți competența soluționării cauzei considerând că sunt aplicabile dispozițiile art. 1 C. proc. civ.
Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 2934 din 22 octombrie 2003 a respins acțiunea.
Curtea de Apel Suceava, Secția Civilă prin decizia civilă nr. 836 din 30 martie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții S.A. și S.R. împotriva sentinței civile nr. 2934 din 22 octombrie 2003 a Judecătorie Rădăuți.
Instanța de apel a reținut în considerente că preluarea imobilului nu a fost abuzivă precum și că a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 4/1973 contractul prin care Statul Român a vândut imobilul în litigiu.
în termen legal, împotriva deciziei civile nr. 836 din 30 martie 2004 a Curții de Apel Suceava a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că au formulat în prezentul litigiu atât "plângere" conform Legii nr. 10/2001 cât și un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare din 24 februarie 1976.
Recursul este fondat.
Prin dispozițiile art. 24 alin. (8) din legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a prevăzut că revin secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare competente de soluționare a litigiilor având ca obiect contestațiile prin care persoana îndreptățită atacă în justiție decizia/dispoziția motivată a unității deținătoare.
Normele legale menționate au caracter procedural, imperativ și reglementează competența materială specială și derogatorie a tribunalului ca primă instanță.
Prin cererea din 8 august 2002, precizată, reclamanții au solicitat anularea adresei nr. 3065/3066 emisă de Primarul Municipiului Rădăuți și constatarea preluării abuzive a imobilului raportat la prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Au solicitat reclamanții de asemenea să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care imobilul în litigiu a fost vândut precum și restituirea în natură a acestuia.
între capetele de cerere formulate există o strânsă legătură care impune soluționarea litigiului în mod unitar și determină prorogarea de competență a tribunalului pentru soluționarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
Cum în speță, în primă instanță litigiul a fost soluționat de judecătorie în primă instanță, Curtea a admis recursul, a casat sentința judecătoriei și decizia curții de apel și a trimia cauza Tribunalului Suceava pentru soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7541/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7537/2005. Civil → |
|---|
