ICCJ. Decizia nr. 7630/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7630
Dosar nr. 7235/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 271 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis apelul reclamanţilor B.I.D., M.S.V. (moştenitoarea apelantei decedată P.C.E.), S.A. şi S.C. (moştenitori ai reclamantei G.F.) în contradictoriu cu Consiliul general al municipiului Bucureşti şi s-a anulat sentinţa 458 din 3 mai 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, condiţie în care a apreciat admisibilă acţiunea, deoarece reclamanţii au făcut dovada că sunt singurii titulari ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor ridicate din care deţin cote părţi indivize şi nu drepturi exclusive, astfel că unul din coproprietari, B.I.D., poate revendica bunul indiviz cu acordul expres al celorlalţi coproprietari, P.V., ceilalţi coproprietari formulând personal acţiunea alături de B.I.D., sau înţelegând să continue acţiunea autorilor lor.
La evocarea fondului, prin Decizia civilă nr. 567 din 11 decembrie 2003, aceeaşi instanţă a admis acţiunea reclamanţilor B.I.D., M.S.V., S.A., S.C. în contradictoriu cu intimaţii Consiliul general al municipiului Bucureşti, P.A., P.V.R. şi P.R. cu obligarea pârâţilor să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie apartamentele 2 şi 25 din Bucureşti.
Pentru aceasta, instanţa a procedat la compararea titlurilor părţilor adverse, situaţie în care a reţinut că titlul reclamanţilor a fost reconsiderat, prin hotărâre judecătorească, în anul 1997, când s-a dat şi o dispoziţie a primarului pentru retrocedarea proprietăţii imobiliare, pe când titlul pârâţilor a fost anulat, tot prin hotărâre judecătorească definitivă, în anul 2002; apoi s-a avut în vedere că la momentul încheierii contractelor era în curs acţiunea în revendicare, la 20 iunie 1994, pentru a nu mai discuta încălcarea hotărârii 117/96 a Primarului şi a dispoziţiilor Legii 112/95 care interziceau vânzările imobiliare deţinute de stat fără titlu. Mai mult, s-a ţinut cont că pe verso-ul actelor ce au determinat încheierea contractelor, s-a specificat asupra pretenţiilor de revendicare, despre care cumpărătorii cunoşteau.
Împotriva sus-numitelor hotărâri ale Curţii de apel a declarat recurs, pe de o parte, Consiliul general al municipiului Bucureşti, ce a invocat lipsa calităţii sale, deoarece nu deţine imobilul şi nu are titlu, situaţie în care invocă pct. 9 art. 304 C. proc. civ.
Pe de altă parte, au mai declarat recurs P.V.R., P.R. şi P.A..
Aceştia din urmă au criticat îndeosebi Decizia civilă 271 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru care au invocat pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., în legătură cu care precizează că la data introducerii acţiunii, 2 aprilie 1998, B.I.D. n-a avut procură; apoi invocă pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. în raport de care aşa zisa „declaraţie" a acestei părţi este confuză şi s-a interpretat greşit, în speţă fiind discutabilă reprezentarea celorlalţi coindivizori, situaţie pentru care s-a încălcat principiul unanimităţii, intervenţia fiind făcută la 3 ani şi 8 luni de la introducerea acţiunii.
Invocând şi pct. 9 din art. 304 C. proc. civ., recurenţii arată că P.V., coproprietar, nu a fost reclamant, şi s-a considerat greşit că B.I.D. a fost, de către el împuternicit, să-l reprezinte. Mai arată că această parte, P.V., apare în apel, iar în conformitate cu art. 49 alin. (2) şi art. 50 C. proc. civ. trebuia ca intervenţia să aibă învoirea adversarilor.
Pe fond, cei 3 recurenţi, persoane fizice, critică Decizia 567 din 11 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. în sensul că, deşi n-a fost investită, instanţa a comparat titlurile, mai ales în condiţia în care nu s-a făcut dovada că toţi coproprietarii au formulat acţiunea.
Deliberând asupra recursurilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie aduce în discuţie următoarele argumente pentru care criticile recurenţilor, persoane fizice, sunt considerate nefondate, în timp ce critica legată de excepţia calităţii procesuale a pârâtei, persoană juridică, este întemeiată astfel:
Cerinţele, prevăzute la pct. 8-10 ale art. 304 C. proc. civ., legate de calitatea activă şi respectiv de admisibilitatea acţiunii, nu sunt întrunite. Elementele de identificare a celor îndrituiţi, ce au promovat acţiunea şi care s-au legitimat şi prin reprezentare, prin actele, care au fost depuse pe parcursul desfăşurării cauzei, au demonstrat că reclamantul B.I.D., unul din coproprietari, poate revendica bunul, aflat în coindiviziune, cu acordul celorlalţi, în baza mandatului, ceea ce explică prezenţa celorlalte, chiar dacă au fost introduse, în cauză, pe parcursul procesului, ca o consecinţă a decesului autorilor lor, respectiv a reclamanţilor.
Ca atare, în funcţie de obiectul dedus judecăţii şi numai cu el, Curtea de apel a statuat corect asupra raporturilor juridice deduse judecăţii, atestând, cu temei, legitimarea procesuală activă, pe baza dovezilor cauzei, iar, pe fond, respectând cadrul procesual cu care a fost sesizată instanţa în cererea de revendicare, a analizat titlurile, prin comparare, pentru ca să valideze titlul mai vechi.
Aşadar, nu subzistă temeiul invocat al pct. 8-10 (ultimul nefiind abrogat la momentul formulării recursului) din art. 304 C. proc. civ., şi, deci, se va respinge acest recurs al pârâţilor, persoane fizice.
Instanţa însă, a aplicat greşit legea când, practic, a statuat asupra prezenţei procesuale în cauză a pârâtului, Consiliul general al municipiului Bucureşti, pentru că, în lipsa titlului, acesta nu este proprietarul imobilului.
Ca atare, faţă de acest pârât, acţiunea în revendicare este fără de temei, este nefondată.
De aceea, se va promova recursul Consiliului general al municipiului Bucureşti în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţii P.V.R., P.R. şi P.A. împotriva deciziei nr. 567 din 11 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii şi casează în parte Decizia atacată în sensul că, păstrând toate celelalte dispoziţii, respinge ca nefondată acţiunea introdusă de reclamanţii B.I.D., M.S.V., S.A. şi S.C. faţă de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7646/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 762/2005. Civil → |
|---|
