ICCJ. Decizia nr. 7646/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7646
Dosar nr. 18128/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1968 din 22 iunie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea SC C. SA Buşteni împotriva sentinţei nr. 103 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Prahova, sentinţă conform căreia s-a respins excepţia prematurităţii capătului de cerere privind lipsa de folosinţă, invocată de Primăria oraşului Buşteni; s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimatei B.C., secretar al primăriei, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de SC C. SA împotriva dispoziţiei nr. 19 din 28 ianuarie 2002 emisă de Primăria oraşului Buşteni.
S-a reţinut de instanţa de apel că terenul în suprafaţă de 451 mp a fost restituit în natură foştilor proprietari, prin decizie 19 din 28 ianuarie 2002 a Primăriei Buşteni, în baza Legii 10/2001, însă aceeaşi suprafaţă a format obiectul titlului apelantei, respectiv al certificatului de atestare.
S-a apreciat că disputa între titular şi persoana deţinătoare a imobilului în suprafaţă de 451 mp pentru care apelanta susţine că se identifică ea însăşi, şi nu intimata, nu constituie motiv de nulitate absolută a dispoziţiei contestate şi, întrucât dispoziţia nu e lovită de astfel de sancţiune, aceasta nu are a fi desfiinţată.
În contextul prezentat s-a avut în vedere că, potrivit normelor speciale ale Legii 10/2001, Decizia putea fi contestată în 30 zile în justiţie numai de persoanele îndreptăţite la restituire, iar motivele prevăzute de Codul civil nu există.
Împotriva susnumitei decizii s-a formulat, în temeiul 8, 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ., recurs de către SC C. SA care arată că s-a nesocotit titlul său, în timp ce dispoziţia primăriei este lovită de nulitate, căci nu există obiectul, din moment ce primăria administrează bunul, faţă de faptul că, în ce o priveşte, are proprietatea, iar cauza este falsă, de vreme ce s-a oferit practic proprietatea altuia,astfel că sunt incidente prevederile art. 966 C. civ.
Totodată, recurenta menţionează că intimata nu avea calitatea legală să emită dispoziţia contestată, deoarece nu era, conform art. 21 alin. (2) din Legea 10/2001, deţinătoarea terenului .
În context apreciază că societatea comercială are proprietatea terenului, iar primăria are în administrare terenul, astfel că dreptul de a încasa impozitul pe proprietate nu este egal cu dreptul de a deţine care indică dreptul de dispoziţie, conferit de lege, în funcţie de natura proprietăţii publice sau private a statului.
Recurenta consideră că instanţa de apel nu se pronunţă sub nici un fel pe acest motiv de nulitate, ceea ce constituie un mijloc de apărare, ce nu poate fi înlăturat.
Deliberând, recursul se priveşte nefondat pe următoarele raţiuni:
În raport de obiectul pricinii dedus judecăţii prin cererea de constatare a nulităţii absolute a dispoziţiei primăriei locale, cerere, transformată ulterior în contestaţie la dispoziţie, dar, analizată, în final, prin cercetarea motivelor de nulitate conform normelor de drept comun, urmează a reţine că instanţele au abordat, conform sesizării, normele de drept comun, în funcţie de care au conchis că nu subzistă motivul de nulitate care să atragă nulitatea absolută a actului.
De aceea, n-are pertinenţă certificatul de atestare şi persoana deţinătoare, ca elemente ce ar desfiinţa actul de dispoziţie al primăriei, din moment ce nu s-a ales procedura administrativă, prevăzută de normele speciale ale Legii 10/2001, ci calea dreptului comun, unde s-a invocat motiv de nulitate absolută.
Cum, în speţă, n-au fost demonstrate astfel de cauze, urmează că s-a făcut o corectă interpretare a actului juridic, dedus judecăţii , s-a aplicat corect legea şi s-a pronunţat asupra unor probe pertinente, în funcţie de apărarea făcută, în raport de care s-a concluzionat asupra inexistenţei motivelor de nulitate a dispoziţiei primăriei.
Întrucât nu subzistă condiţiile invocate din art. 304 C. proc. civ. ale pct. 8, 9 şi 10 (ultimul în vigoare la data formulării recursului), urmează a respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 1968 din 22 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 764/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7630/2005. Civil → |
|---|
