ICCJ. Decizia nr. 7641/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7641
Dosar nr. 16201/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la data de 7 iulie 2003 pe rolul Tribunalului Timiş contestatorul S.S. a chemat în judecată pe intimaţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, pentru că prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, anularea dispoziţiei nr. 734 din 14. aprilie 2003 emisă de primarul municipiului Timişoara, şi pe cale de consecinţă, restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara.
În motivarea acţiunii contestatorul a arătat că imobilul în cauză a fost proprietatea mamei sale, B.T., dobândit în anul 1767 prin cumpărare şi trecut în proprietatea statului prin Decizia nr. 64/1973 a Consiliului Popular Timişoara, pentru neplata unui debit restant de 37.023 lei.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1116/P.I. din 6 noiembrie 2003 a respins contestaţia ca nefondată.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că preluarea în patrimoniul statului a imobilului în litigiu s-a realizat în temeiul deciziei nr. 64 din 22 ianuarie 1973 emisă de fostul Consiliul Popular Timişoara, în aplicarea unei hotărâri judecătoreşti, pronunţată în baza Legii nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice care au fost dobândite în mod ilicit, circumstanţe în care contestatorul nu poate invoca preluarea imobilului de către stat în mod abuziv în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestatorul S.S. a fost admis, prin Decizia civilă nr. 1147 din 27 mai 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
A fost schimbată în tot sentinţa atacată şi rejudecând cauza, a fost admisă contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 734 din 14 aprilie 2003 emisă de Primarul Municipiului Timişoara, pe care a anulat-o şi în consecinţă:
A dispus restituirea în natură a imobilului, situat în Timişoara, înscris în C.F. Timişoara, nr.top 3735/2, teren cu casă de 433mp.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că atât primarul cât şi prima instanţă au apreciat greşit că imobilul nu face parte din categoria celor vizate de Legea nr. 10/2001, căci din probele administrate în cauză, imobilul a fost preluat în proprietatea Statului Român, prin Decizia nr. 64/1974, în baza căreia a stat o hotărâre judecătorească prin care nu s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea Statului Român, în baza art. 2 din Legea nr. 18/1968, cum greşit s-a reţinut, ci au fost supuse impozitării de 80% bunuri în valoare de 49.898 lei.
În temeiul unui asemenea debit reprezentat de neplata impozitului s-a trecut la executarea silită asupra patrimoniului antecesoarei contestatorului, B.T., cu consecinţa preluării imobilului din litigiu, cadru în care, instanţa de apel a constatat că executarea silită s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Decretului 221/1960, potrivit cu care, pentru debitele provenite din impozite nu poate fi urmărită casa de locuit, folosită efectiv de către debitor sau familia sa.
Sub aceste aspecte, curtea a apreciat că imobilul a fost preluat abuziv, fiind de domeniul Legii nr. 10/2001.
Această hotărâre a fost atacată cu recurs de intimatul Primarul Municipiului Timişoara, invocând prevederile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită întrucât trecerea imobilului în litigiu, în proprietatea Statului Român, nu s-a făcut în mod abuziv.
S-a mai susţinut că, cererea contestatorului se încadrează în prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice care au fost dobândite în mod ilicit şi ca atare Ministerul Finanţelor a urmărit plata impozitului de 39.917 lei datorat de S.S. şi B.T., reţinându-se că bunurile în valoare de 49.896 lei, menţionate în decizie civilă nr. 108 din 23 ianuarie 1970 au fost dobândite în mod ilicit.
Ca atare trecerea imobilului în proprietatea Statului Român, nu s-a făcut în mod abuziv, în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel, a interpretat trunchiat dispoziţiile art. 12 lit. f) din Decretul nr. 221/1960, fără a lua în considerare şi prevederile alin. (3) potrivit cărora „dispoziţiile de la lit. f) nu sunt aplicabile creanţelor pentru repararea pagubelor rezultând din infracţiuni, celor rezultând din obligaţia de a plăti, potrivit legii, impozitul asupra valorii bunurilor care nu au fost dobândite în mod licit, sau în alte cazuri prevăzute de lege".
Or, imobilul a fost preluat de Statul Român de la B.T. şi trecut în proprietatea acestuia pentru debitul restant de 37.023 lei, debit provenit din aplicarea art. 2 din Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice care au fost dobândite în mod ilicit.
În consecinţă, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, astfel că recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara, urmează a fi admis, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Va casa Decizia atacată şi va păstra ca legală sentinţa civilă nr. 1116P.I. din 16 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 1147 din 27 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi păstrează sentinţa civilă 1116/PI din 6 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10051/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 10/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
