ICCJ. Decizia nr. 764/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 764.
Dosar nr. 17653/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 B.S. a notificat Prefectura judeţului Ilfov solicitând restituirea în natură a morii ţărăneşti situate în comuna Domneşti, judeţul Ilfov, care a constituit proprietatea tatălui său R.F. şi a fost confiscată abuziv în anul 1948.
Notificarea a fost transmisă SC I.M.S.A. SA Bucureşti, care a emis Decizia nr. 17 din 7 iulie 2003, rectificată prin Decizia nr. 19 din 8 iulie 2003, prin care a respins cererea de restituire în natură pentru următoarele motive:
- preluarea imobilului situat în comuna Domneşti, judeţul Ilfov, s-a făcut cu titlu valabil potrivit Legii nr. 119/1948;
- nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul respectiv;
- autorul solicitantei a fost coproprietar al morii şi nu s-a făcut dovada cotei indivize deţinute, astfel că nu s-a putut stabili valoarea acestei cote;
- SC I.M.S.A. SA a făcut obiectul privatizării cu respectarea prevederilor legale devenind în consecinţă un dobânditor de bună-credinţă.
Prin contestaţia din 11 august 2003 B.S. a solicitat anularea dispoziţiei de mai sus, susţinând că a făcut dovada dreptului de proprietate a autorului său în cotă de 50% din moară, că preluarea morii s-a făcut în mod abuziv, definită ca atare prin art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, abuzul necreând niciodată drept, statul preluând imobilul fără titlu valabil, iar faptul că SC I.M.S.A. SA s-a privatizat nu prezintă nici o relevanţă, cu atât mai mult cu cât este de rea credinţă deoarece cunoştea că a dobândit bunul de la statul neproprietar.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis contestaţia, a anulat Decizia atacată şi a luat act că intimata SC I.M.S.A. SA a renunţat la judecarea cererii reconvenţionale formulată între timp, pronunţând în sensul celor de mai sus sentinţa civilă nr. 1079 F din 15 decembrie 2003.
Apelul declarat de intimata SC I.M.S.A. SA a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1473 A din 23 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Amândouă instanţele au statuat că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate în cotă de 50% din moară a autorului său, că imobilul a fost preluat abuziv în temeiul Legii nr. 119/1948 şi că sunt incidente prevederile art. 1, art. 18 lit. a), art. 31 alin. (3) şi art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pe care intimata le-a încălcat prin Decizia emisă.
SC I.M.S.A. SA a declarat recurs solicitând casarea deciziei date în apel şi, pe fond, respingerea contestaţiei.
Dezvoltând recursul, intimata a invocat cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., constând în încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile situaţiei de fapt reale şi anume cele referitoare la calificarea titlului statului, la împrejurarea că autorul contestatoarei a fost coproprietar şi la calitatea sa de unitate privatizată cu respectarea legii, fiind astfel un dobânditor de bună-credinţă.
Recursul este întemeiat pentru cele ce succed.
Potrivit contractului de societate în nume colectiv aflat la dosarul cauzei, la data de 23 mai 1946 F.R., adică autorul contestatoarei B.S., şi G.P. au înfiinţat o societate în nume colectiv cu firma „F.R. şi G.P.", emblema „Moara ţărănească din Domneşti, Ilfov", cu durata de 15 ani, având sediul în comuna Domneşti, judeţul Ilfov şi ca obiect înfiinţarea şi exploatarea în comun a unei mori ţărăneşti în comuna Domneşti, judeţul Ilfov, fiecare asociat deţinând 50% din capitalul social al societăţii.
Conform anexei publicată în M. Of. (Partea I A) nr. 229 din 2 octombrie 1948, a fost naţionalizată „Moara fostă proprietate F.R., C.B. din comuna Domneşti" în temeiul art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, care includea în rândul bunurilor supuse naţionalizării „toate morile sistematice având cel puţin un valţ dublu pentru grâu sau porumb şi o capacitate teoretică de măciniş de minimum un 1 vagon/24 ore de păioase sau de porumb".
Contestatoarea, moştenitoare a unuia din cei doi foşti asociaţi, nu a negat că moara se încadra în prevederile art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, invocând numai caracterul abuziv al preluării morii de către stat.
Într-adevăr, prin art. 2 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001 defineşte ca fiind preluate în mod abuziv imobilele naţionalizate prin Legea nr. 119/1948.
Aceeaşi lege distinge însă în privinţa măsurilor reparatorii în funcţie de preluarea abuzivă fără titlu valabil şi preluarea abuzivă cu titlu valabil, stabilind prin art. 2 alin. (2) că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, în timp ce pentru imobilele preluate cu titlu valabil prevede măsuri reparatorii sub forma restituirii în natură sau prin echivalent în raport cu anumite condiţii determinate expres.
În cazul concret, nefiind contestat că moara făcea parte din cele definite prin art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, fiind astfel un mijloc de producţie posibil a fi supus naţionalizării conform prevederilor art. 11 al Constituţiei din 1948, preluarea abuzivă s-a făcut cu titlu valabil, nevalabilitatea titlului existând numai atunci când, deşi întreprinderea nu îndeplinea criteriile din lege pentru a fi naţionalizată, i s-a aplicat totuşi această măsură.
Faţă de valabilitatea titlului statului, dar şi în raport cu faptul că, de asemenea, contestatoarea şi nici instanţele nu au pus la îndoială că SC I.M.S.A. SA, deţinătoarea imobilului, este o societate privatizată cu respectarea prevederilor legale în materie, sunt incidente următoarele dispoziţii din Legea nr. 10/2001:
- art. 18 lit. a): „Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent când persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleaşi familii".
- art. 27 alin. (1): „Pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, constând în bunuri ori servicii, acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare corespunzătoare valorii imobilelor solicitate".
- art. 27 alin. (2): „Notificarea prin care se solicită restituirea potrivit alin. (1), se adresează instituţiei publice care a efectuat privatizarea, A.V.A.S., ministerul de resort, autoritatea administraţiei publice locale, în raza căreia este sau era situat imobilul, indiferent de valoarea acestuia".
Aşadar, pentru starea de fapt şi de drept descrise, contestatoarea era îndreptăţită doar la măsuri reparatorii în echivalent realizabile pe calea notificării uneia din instituţiile amintite, neavând beneficiul restituirii în natură de către societatea comercială deţinătoare, astfel încât pe deplin legal SC I.M.S.A. SA a respins cererea cu asemenea obiect prin Decizia atacată în justiţie.
În concluzie, soluţia legală cuvenită contestaţiei era cea de respingere ca nefondată pentru considerentele prezentei decizii.
Pronunţând hotărâri în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei atacate, amândouă instanţele au încălcat dispoziţiile legale mai sus redate şi au aplicat prevederi legale care nu sunt incidente în cauză, ceea ce constituie cazul de recurs prevăzut prin art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) coroborate cu art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârile date în această cauză şi, pe fond, va respinge contestaţia, luând act că SC I.M.S.A. SA a renunţat la judecarea cererii reconvenţionale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC I.M.S.A. SA împotriva deciziei civile nr. 1473 A din 23 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1079 din 15 decembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, iar pe fond respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de B.S. împotriva deciziei nr. 17 din 7 iulie 2003 emisă de SC I.M.S.A. SA şi ia act de renunţarea de către pârâta SC I.M.S.A. SA la judecarea cererii reconvenţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 77/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7646/2005. Civil → |
|---|
