ICCJ. Decizia nr. 799/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 799.
Dosar nr. 18915/200.
Şedinţa publică din 14 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. 2892/2001 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii A.G., C.M., A.S. şi E.C. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC P. SA Galaţi, F.I.N. şi F.G. ca prin sentinţă să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între aceştia la 8 ianuarie 1996 şi transcris sub nr. 101 din 12 ianuarie 1996 la Judecătoria Tecuci. Reclamanţii au solicitat de asemenea restituirea în natură, în starea actuală şi liber de sarcini, a imobilului cu destinaţia „moară porumb" din localitatea Mândreşti, cu tot inventarul prevăzut la art. 9 din contractul de vânzare-cumpărare menţionat.
În motivarea cererii s-a arătat că imobilul a aparţinut autorului reclamanţilor, E.M., iar la data de 13 iunie 1948 a fost naţionalizat potrivit procesului-verbal de preluare de către stat. Cum transferul de proprietate a fost abuziv, înstrăinarea efectuată de SC P. SA Galaţi în cadrul procesului de privatizare este lovită de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât vânzătoarea a fost notificată de către reclamanţi în acest sens; au mai susţinut că în privinţa retrocedării imobilului sunt incidente dispoziţiile art. 19 pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinări, pârâţii SC P. SA Galaţi şi F.N. au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece:
- la momentul contractului bunul se afla în mod legal în patrimoniul vânzătoarei.
- au fost respectate dispoziţiile actelor normative ce reglementau această operaţiune (îndeosebi OG nr. 88/1997);
- toate părţile au fost de bună-credinţă la încheierea actului.
Tribunalul Galaţi, prin încheierea din 15 noiembrie 2001, a disjuns capătul de cerere vizând restituirea în natură a imobilului, formându-se astfel dosarul nr. 4250/2001 iar la 4 decembrie 2002 a dispus suspendarea judecăţii acestuia în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. combinat cu art. 47 din Legea nr. 10/2001 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
În privinţa acestui din urmă capăt de cerere, Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 349/2001, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Galaţi, unde a fost înregistrat cu nr. 10958/2002.
La data de 21 noiembrie 2001 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, sub nr. 4214/2001, cererea reclamanţilor având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3131/1999 privind înstrăinarea suprafeţei de 1292, 60 mp teren aferent aceleiaşi mori în litigiu iar prin sentinţa civilă nr. 31/2002 s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Galaţi. Cauza a fost înregistrată la această din urmă instanţă sub nr. 3836/2002.
Prin încheierea din 18 septembrie 2002, Judecătoria Galaţi a dispus conexarea dosarelor nr. 3836/2002 şi 10958/2002 iar prin sentinţa civilă nr. 10549/2002 au fost respinse ca neîntemeiate acţiunea principală şi cererea conexă vizând constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare intervenite între pârâţii SC P. SA Galaţi şi F.N.
Tribunalul Galaţi a admis însă apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe, pe care a schimbat-o în sensul admiterii atât a acţiunii principale cât şi a celei conexe, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare.
Soluţia a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate de către pârâţi prin Decizia civilă nr. 1373 din 7 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Instanţele de apel şi de recurs au reţinut în esenţă că actele de înstrăinare a imobilului, efectuate în cadrul procesului de privatizare a SC P. SA Galaţi, s-au încheiat cu rea-credinţă atât de către vânzător cât şi de cumpărători. Astfel, vânzătorul a cunoscut situaţia juridică a imobilului, faptul că a fost revendicat de urmaşii fostului proprietar, fiind notificat în acest sens şi atenţionat de către ANP. Aceste împrejurări au fost aduse şi la cunoştinţa cumpărătorului F.N., care a funcţionat ca responsabil de moară în că din anul 1980. Aşa fiind, s-a reţinut că părţile au acţionat în frauda intereselor foştilor proprietari, fiind incidente prevederile art. 966 C. civ., combinate cu art. 46 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Soluţionarea irevocabilă a capătului de cerere menţionat a făcut să înceteze cauza de suspendare a soluţionării acţiunii în revendicare astfel încât cauza a fost repusă pe rol iar prin sentinţa civilă nr. 98 din 11 februarie 2004 Tribunalul Galaţi solicitarea reclamanţilor a fost admisă; s-a dispus obligarea pârâţilor de a restitui reclamanţilor în natură şi în starea actuală, liber de orice sarcini, imobilul intitulat „moară de porumb" situat în satul Mândreşti, comuna Valea Mărului, judeţul Galaţi, compus din construcţie şi teren aferent în suprafaţă de 1292, 60 mp, cu vecinătăţile arătate în dispozitivul sentinţei.
Instanţa a reţinut în esenţă că:
- reclamanţii şi-au dovedit calitatea procesuală activă, fiind moştenitorii fostului proprietar al imobilului, E.I.
- bunul a fost preluat în mod abuziv de către stat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel încât cererea de restituire în natură este întemeiată în raport de prevederile art. 9 alin. (1) din acelaşi act normativ;
- vânzarea imobilului cu rea-credinţă, împrejurare constatată irevocabil pe cale judecătorească, duce şi ea la concluzia temeiniciei acţiunii reclamanţilor.
Apelurile declarate de către pârâţi împotriva acestei decizii au fost respinse, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 806 din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Prin prezentul recurs, pârâta SC P. SA Galaţi a criticat hotărârile, susţinând în esenţă că:
- a investit sume considerabile pentru consolidarea şi extinderea imobilului, care a devenit un bun nou faţă de cel iniţial preluat, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent;
- vânzarea morii şi a terenului aferent s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data momentul respectiv;
- pentru teren recurenta a susţinut un certificat valabil de atestare a dreptului de proprietate;
- utilajele morii sunt noi, cele preluate iniţial fiind casate, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Recursul fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reţine că recursul nu este întemeiat, ultimele hotărâri pronunţate în cauză fiind în întregime legale şi temeinice.
Astfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel examinând această apărare nouă a pârâtei, din constatarea tehnică efectuată, ale cărei concluzii nu au fost contestate, rezultă nu numai că nu s-a produs transformarea imobilului, prin efectuarea de investiţii şi amenajări, ci dimpotrivă, că bunul este grav deteriorat, parţial demolat şi fără lucrări de reparaţii efectuate timp de mai multe decenii.
De asemenea, procesul-verbal încheiat în cadrul procedurii asigurării dovezilor, iniţiată de reclamanţi, a concluzionat existenţa fizică a marii majorităţi a utilajelor, instalaţiilor şi dotărilor preluate în anul 1948.
În ceea ce priveşte înstrăinarea imobilului efectuată între pârâţi, nulitatea acesteia a fost constatată irevocabil pe cale judecătorească, astfel încât prevederile art. 1201 C. civ. împiedică orice repunere în discuţie a acestei chestiuni.
În fine, aşa cum a motivat în mod justificat şi Curtea de Apel, atestarea în favoarea pârâtei-recurente a dreptului de proprietate asupra terenului nu paralizează acţiunea în revendicare a reclamanţilor, titlul acestora fiind în mod vădit preferabil.
În consecinţă, cum nici una din criticile formulate nu poate fi primită şi nu există nici motive de casare care să fie invocate din oficiu potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 806 A din 26 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7955/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8002/2005. Civil → |
|---|
