ICCJ. Decizia nr. 836/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 836.
Dosar nr. 18170/200.
Şedinţa publică din 21 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 4081 din 15 noiembrie 2001 reclamantul C.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Domeniilor Statului şi S.C.P.V.V. Murfatlar, anularea deciziei nr. 44 din 25 septembrie 2001 emisă de S.C.P.V.V. Murfatlar şi obligarea pârâţilor să-i restituie în natură terenul intravilan în suprafaţă de 3,25 ha, casa de locuit cu 8 camere, clădire din 4 camere (grajd, magazie, remiză) şi clădire cu 2 camere (cramă şi pivniţă), imobile aflate în oraşul Basarabi.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este unicul moştenitor al autoarei A.V.E., potrivit testamentului prin care a fost instituit legatar universal şi al certificatului de moştenitor, iar bunurile proprietatea autoarei sale au fost preluate de stat fără titlu la data de 14 octombrie 1950, prin procesul-verbal în baza Ordinului nr. 584806/1950 al Ministrului Agriculturii.
S-a mai susţinut că Decizia nr. 44/2001 a fost emisă de o persoană fără calitate deoarece S.C.P.V.V. Murfatlar este doar deţinătoarea imobilului.
Această pârâtă a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv a Agenţiei Domeniilor Statului, întrucât imobilul în cauză face parte din domeniul public al statului, ea îl deţine doar în folosinţă.
În raport de această cerere, Agenţia Domeniilor Statului a precizat că, faţă de dispoziţiile art. 58 şi art. 66 C. proc. civ., instanţa să dispună introducerea în cauză, în calitate de intervenient în interes propriu.
Prin încheierea din data de 14 februarie 2002 instanţa de fond a dispus introducerea în cauză a Agenţiei Domeniilor Statului în calitate de pârâtă şi intervenientă în interes propriu.
Prin sentinţa civilă nr. 1248 din 2 octombrie 2002 Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată contestaţia, precum şi cererea de arătare a titularului dreptului.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar are calitate de unitate deţinătoare, potrivit art. 20 din Legea nr .10/2001, astfel că era îndreptăţită să emită Decizia.
Referitor la fondul cauzei, s-a reţinut că, privitor la construcţiile solicitate de reclamant, acestea nu mai există în totalitate şi în acelaşi timp reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Privitor la suprafaţa de 3,5 ha teren intravilan, reclamanta avea la îndemână cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, potrivit Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C.P.V.V. Murfatlar şi reclamantul.
În motivarea apelului, pârâta a susţinut că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de arătare a titularului dreptului a Agenţiei Domeniilor Statului, faţă de dispoziţiile Legea nr. 213/1998 referitoare la proprietatea publică şi regimul acesteia şi HG 46/2000 privind atribuţiile şi structura organizatorică a Agenţiei Domeniilor Statului.
Cu privire la acest apel, Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii apelului faţă de împrejurarea că apelanta nu contestă soluţia pronunţată pe fondul cauzei şi excepţia lipsei de interes, întrucât prin hotărârea pronunţată, pârâta nu a fost obligată la nimic şi nu i-a fost prejudiciat nici un drept.
În motivarea apelului său, reclamanta a arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a prevederilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 1/2000, că în baza acestor legi i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 13,25 ha, iar pentru diferenţa de 3,25 ha a solicitat restituirea în baza Legii nr. 10/2001.
S-a mai susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat privitor la restituirea în natură a construcţiilor, cu privire la care a făcut dovada că autoarea sa le-a deţinut în proprietate şi aceste clădiri există.
Prin Decizia civilă nr. 639/C din 7 iunie 2004 Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondate excepţiile invocate, la fel şi apelurile declarate în cauză.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că apelanta S.C.P.V.V. Murfatlar, având calitatea de pârâtă în cauză are dreptul de a declara apel, chiar dacă calea de atac se referă numai la unul din capetele de cerere soluţionate; de asemeni, aceasta are interes în declararea apelului, faţă de dispoziţiile art. 8, art. 21 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Curtea a respins apelul declarat de pârâtă cu motivarea că, faţă de prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare trebuie să răspundă notificării şi nu titularul dreptului.
Referitor la apelul declarat de reclamant, instanţa a reţinut că pentru terenul în litigiu acesta putea să uziteze de procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 şi Legea nr. 1/2000, în conformitate cu art. 16 şi art. 17 din acest din urmă act normativ.
Referitor la construcţiile solicitate, s-a reţinut că apelantul nu a făcut dovada că a avut în proprietate aceste construcţii şi i-au fost preluate în mod abuziv, întrucât la data decesului autoarei sale nu se aflau în patrimoniul acesteia respectivele construcţii, astfel că, apelantul nu este îndreptăţit a-i fi restituite aceste construcţii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată în apel, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit s-au invocat prevederile Legii nr.18/1991 şi Legii nr. 1/2000 care nu sunt aplicabile în speţă, întrucât a solicitat restituirea unor construcţii şi a terenurilor aferente, pentru care este aplicabilă Legea nr. 10/2001.
- cu privire la construcţiile solicitate, instanţa de fond nu s-a pronunţat în nici un fel, iar instanţa de apel a respins în mod greşit cererea respectivă, întrucât a fost numit legatar asupra întregii averi a autoarei-testatoare, fosta proprietară a imobilelor solicitate.
Intimata Agenţia Domeniilor Statului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Art. 3 pct. 1 din Legii nr. 10/2001 explicitează categoriile de persoane fizice şi juridice îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent.
Prin art. 4 pct. 2 din acelaşi act normativ se prevede expres că de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Cu probele administrate în cauză (f. 6-11 dosar fond) s-a făcut dovada că autoarea reclamantei A.V.E. a deţinut în proprietate bunurile în litigiu, teren şi construcţii, preluate în mod abuziv de către stat.
Recurentul reclamant este moştenitorul testamentar al fostei proprietare, conform testamentului autentificat sub nr. 11487/1994 şi certificatul de moştenitor nr. 1208/1995, astfel că acesta are calitate de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001 pentru construcţiile solicitate, contrar celor reţinute de instanţele de fond şi apel.
În atare situaţie, se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluţionarea capătului de cerere privind restituirea construcţiilor solicitate, în raport cu situaţia de fapt a acestora şi dispoziţiile legale aplicabile.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere şi celelalte critici formulate prin motivele de recurs, în legătură cu situaţia terenului în cauză şi actele normative aplicabile.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 pct. 2 şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 639/C din 7 iunie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8325/2005. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8318/2005. Civil. încheiere suspendare a... → |
|---|
