ICCJ. Decizia nr. 8079/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8079
Dosar nr. 8570/200.
Şedinţa publică din 17octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la tribunalul Braşov la 27 februarie 2004, formulată împotriva dispoziţiei nr. 103 din 30 ianuarie 2004, emisă de Primarul Municipiului Făgăraş, contestatorii W.A.E. şi T.E.H., prin mandatar W.E.A., au solicitat să se ia act că nu sunt de acord cu oferta cuprinsă în dispoziţia menţionată, în sensul acordării de acţiuni şi titluri de valoare şi să se dispună acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul ce a fost situat în Făgăraş, judeţul Braşov.
În motivarea contestaţiei au fost invocate dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, contestatorii precizând că nu contestă valoarea imobilului menţionată, în dispoziţie, dar solicită despăgubiri băneşti şi nu sunt de acord cu o altă formă de restituire prin echivalent.
Intimatul Primarul municipiului Făgăraş a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei, cu motivarea că imobilul fostă proprietate a contestatorilor a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, fiind ulterior demolat integral, iar terenul nu poate fi restituit în natură, având în vedere că este ocupat în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 4 alin. (1), art. 11 alin. (5) şi (6), art. 18 lit. b),art. 20 alin. (3) şi art. 33 alin. (2) din Legea 10/2001.
Intimatul a arătat că persoanele îndreptăţite au prezentat o expertiză tehnică de evaluare a imobilului, din care rezultă cuantumul despăgubirii ca fiind de 5.877.372.250 lei.
Tribunalul Braşov prin sentinţa civilă nr. 335 S din 3 mai 2004 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului primarul municipiului Făgăraş, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă, a respins contestaţia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 103 din 31 ianuarie 2004 emisă de intimat în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea nr. 10/2001, s-a stabilit ca valoare echivalentă de despăgubire pentru imobilul ce a fost situat în Făgăraş înscris în C.F. Făgăraş, nr.top 69,70,71/1,72/1 compus din teren pentru construcţii şi grădină, suma de 5.877.372.172 lei, urmând ca aceasta să se acorde în cote egale de câte ½ pentru fiecare persoană îndreptăţită, acestea putând opta pentru acordarea de acţiuni tranzacţionate pe piaţa de capital sau pentru acordarea de titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele terenuri şi construcţii preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, deţinute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice enumerate în acest text de lege se restituie persoanei îndreptăţite prin decizie sau dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare, iar potrivit dispoziţiilor alin. (3), în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului municipiului Bucureşti.
Articolul 21 alin. (1) şi (2) din lege reglementează notificarea adresată de persoana îndreptăţită persoanei juridice deţinătoare, iar art. 23 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa prin decizie sau dispoziţie asupra cererii de restituire în natură, acest act putând fi atacat în justiţie, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (7) din Legea 10/2001.
S-a apreciat că din cuprinsul textelor legale menţionate rezultă că notificarea se adresează şi se soluţionează de către persoanele juridice („unităţile") deţinătoare, prin organele lor de conducere, o eventuală contestaţie putând fi formulată în contradictoriu cu aceleaşi persoane juridice.
Chiar dacă persoana juridică notificată care are în posesie imobilul revendicat îşi execută obligaţiile prin intermediul organelor de conducere, aceste organe de conducere nu stau în nume propriu în raporturile juridice cu terţii.
Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale, iar conform alin. (2) al aceluiaşi text actele juridice făcute de organele persoane juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi.
A fost înlăturată susţinerea contestatorilor în sensul că în emiterea dispoziţiei atacate primarul municipiului Făgăraş ar fi acţionat în calitate de autoritate a administraţiei publice locale, apreciindu-se că o asemenea calitate este specifică numai raporturilor de drept administrativ şi nu raporturilor juridice reglementate de Legea 10/2001, raporturi de drept civil.
Împotriva hotărârii menţionate au declarat apel contestatorii, arătând că au contestat o dispoziţie emisă de primar în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea 10/2001 şi că au chemat în judecată pe emitentul actului a cărui anulare au solicitat.
S-a arătat că în concepţia Legii nr. 215/2001, administraţia publică locală de la nivelul localităţilor se îndeplineşte de două autorităţi, Consiliul Local şi Primarul, ultimul având atribuţii mai ales executive, calitate în care emite dispoziţii cu caracter administrativ.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 39/A din 18 ianuarie 2005, a respins apelul contestatorilor ca nefondat acţionând că persoana juridică îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin organele sale [art. 35 alin. (1) din Decretul 31/1954], iar actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor conferite, sunt actele persoanei juridice însuşi.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 20.3 din normele Metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin HG nr. 498 din 18 aprilie 2004, organul de conducere emitent reprezintă persoana juridică, aceasta din urmă având calitatea procesuală, respectiv unitatea administrativ teritorială în patrimoniul căreia se află imobilul şi nu persoana care emite actul administrativ în numele persoanei juridice.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov au declarat recurs contestatorii W.E.A. şi T.E.H. la7 iunie 2005, criticând-o pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C. proc. civ.
Recurenţii au criticat Decizia ca nelegală, arătând că instanţele de fond şi apel au făcut confuzie între capacitatea de drept civil şi capacitatea de drept public (de drept administrativ), atunci când au apreciat că primarul este organ de conducere al primăriei.
Totodată s-a susţinut că dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele instanţe, nu sunt incidente în speţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului raportat la criticile formulate de contestatorii recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Este de necontestat că dispoziţia primarului emisă în conformitate cu competenţele ce îi revin potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001 constituie un act administrativ.
În reglementarea Legii nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, primarul este autoritate publică, poziţie în care, conform art. 71 alin. (1) din actul normativ menţionat, emite dispoziţii, cu caracter individual sau normativ. Ca atare, prin actul administrativ emis, primarul exprimă o manifestare de voinţă, cu caracter unilateral, în scopul de a da naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii, în regim de putere publică.
Într-adevăr capacitatea de drept civil aparţine persoanei juridice, unitatea administrativ teritorială, în situaţia în care acţiunea promovată în justiţie priveşte un drept izvorât dintr-un raport juridic de drept civil, care angajează această persoană juridică, caz în care primarul ar reprezenta-o în justiţie, în baza unui mandat conferit de lege.
Capacitatea de drept public priveşte pe primar ori de câte ori acţiunea are ca obiect validitatea unui act administrativ emis de acesta în exercitarea competenţelor de autoritate publică.
În consecinţă, primarul nu este, aşa cum a reţinut instanţa de fond, organ de conducere al primăriei, şi nici nu se poate spune că actele emise de primar sunt actele persoanei juridice înseşi, dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, invocate de ambele instanţe, nefiind incidente în speţă.
Primarul, ca emitent al actului în limitele competenţei sale nu poate fi considerat „persoană fizică", pentru a-l deosebi de persoană juridică, acesta fiind o autoritate investită prin lege cu capacitate de drept public.
Instanţele de fond şi apel au făcut astfel o confuzie între raportul juridic de drept administrativ, constituit prin emiterea dispoziţiei de primar, raport juridic ce subzistă până la expirarea termenului stabilit de lege până la care actul poate fi contestat şi eventual revocat sau, după caz, până la soluţionarea de către instanţă a contestaţiei vizând legalitatea actului, pe de o parte, şi revocarea pe care actul administrativ o produce, pe de altă parte.
Prin dispoziţia primarului este angajată autoritatea publică şi nu patrimoniul localităţii, naşterea raportului de drept civil survenind ulterior, prin punerea în executare a actului administrativ.
În consecinţă, Înalta Curte, va aprecia că intimatul pârât primarul municipiului Făgăraş are calitate procesuală pasivă şi, având în vedere dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. va casa Decizia Curţii de Apel Braşov şi sentinţa Tribunalului Braşov, urmând a trimite cauza aceluiaşi tribunal, ca instanţă de fond, pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii W.E.A. şi T.E.H. împotriva deciziei nr. 39/Ap din 18 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 335 din 3 mai 2004 a Tribunalului Braşov şi trimite cauza aceluiaşi Tribunal pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9567/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 9333/2005. Civil. Drept de autor. Recurs → |
|---|
