ICCJ. Decizia nr. 8220/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8220
Dosar nr. 16189/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 541/2003 Tribunalul Dolj a admis contestaţia introdusă de reclamanţii L.E. şi M. şi pe cale de consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 6290 din 8 iulie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova pe care a obligat-o apoi, la restituirea suprafeţei de 930 mp teren identificat potrivit schiţei întocmită de către expertul D.D.
Sentinţa a fost menţinută de către curtea de apel ca efect al respingerii apelului declarat de pârât, prin Decizia civilă nr. 696/2004.
În motivarea soluţiilor adoptate, ambele instanţe au reţinut în esenţă că, reclamanţii sunt moştenitorii foştilor proprietari ai unei suprafeţe de 4764 mp situat în Craiova, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 78/1979 în vederea construirii unor imobile.
Din întreaga suprafaţă, au rămas liberi 930 mp conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, care se cuvine a fi restituiţi reclamanţilor, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva ambelor hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Craiova prin primar, recurs prin care, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., a solicitat admiterea acestuia şi modificarea deciziei curţii de apel în sensul respingerii în întregime a contestaţiei reclamanţilor.
În motivarea recursului au adus următoarele critici deciziei pronunţate în apel:
În mod greşit s-a ignorat faptul că, suprafaţa de 930 mp teren considerată liberă, este amplasată între blocuri de locuinţe şi constituie zonă de protecţie a acestora.
De asemenea, s-a ignorat faptul că, potrivit art. 211.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprecierea oportunităţii restituirii în natură, este un atribut exclusiv al unităţii notificate.
Cum în speţă, Primăria municipiului Craiova care deţine terenul, are nevoie de acesta în vederea realizării unor instituţii de utilitate publică, îşi justifică refuzul restituirii în natură urmând ca reclamanţii să beneficieze de măsuri reparatorii constând în despăgubiri băneşti.
Prin urmare, atât pentru faptul că terenul nu este liber, cât şi pentru faptul că, pentru porţiunea rămasă liberă după ridicarea construcţiilor, doar unitatea notificată poate alege între restituire sau acordare de despăgubiri, recurentul a considerat că sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ. care atrag modificarea deciziei în sensul arătat.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate se constată că acestea sunt nefondate iar Decizia curţii de apel este legală şi temeinică.
Astfel, aşa după cum corect s-a reţinut şi de către instanţa de apel pe baza raportului de expertiză suprafaţa de teren retrocedată nu constituie zonă de protecţie pentru blocurile de locuinţe dimpotrivă, acestea au o zonă de protecţie distinctă şi separată de suprafaţa liberă considerată aptă pentru retrocedare.
Cât priveşte atributul exclusiv al autorităţii administrative de a aprecia modalitatea de restituire, atribut care ar rezulta din prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate pentru HG nr. 498/2003, instanţa de apel tot în mod corect a reţinut că un astfel de atribut nu există.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, regula în materia retrocedării imobilelor preluate abuziv, este aceea a restituirii în natură. Această regulă nu putea fi precizată ori interpretată în mod diferit prin Normele de aplicare ale legii care nu pot fi aduse la îndeplinire decât în sensul legii şi, nu în mod diferit, ca urmare a forţei probante net superioare a legii.
În condiţiile în care, aşa după cum s-a dovedit, suprafaţa de teren este liberă, este irelevant faptul că Primăria intenţionează a o folosi în scopul satisfacerii unor interese locale, acesta fiind un scop secundar în comparaţie cu cel principal, al respectării legii speciale în vigoare.
Aşadar, autoritatea administrativă nu are atributul exclusiv al stabilirii modalităţii de restituire deoarece este obligată prin lege a proceda la predarea în natură a bunului şi doar în condiţiile în care acesta nu mai există ori a fost dobândit de terţi cu respectarea legii, se pot acorda despăgubiri. Pe cale de consecinţă, se va constata a nu fi îndeplinite motivele de recurs invocate, cu consecinţa respingerii acestuia conform art. 312 C. proc. civ.
Cheltuieli de judecată nu se vor acorda nefiind justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul Local al municipiului Craiova, prin Primar împotriva deciziei nr. 696 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimaţii-reclamanţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8103/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8321/2005. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
