ICCJ. Decizia nr. 8085/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8085
Dosar nr. 9771/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanţii C.I., I.C. şi S.M. au chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Drobeta Turnu Severin, RA L. Drobeta Turnu Severin, SC C. SA şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinţi, pentru a fi obligaţi la restituirea terenului de 1083,31 mp, situat în Drobeta Turnu Severin, şi la plata contravalorii imobilului compus din 3 camere, bucătărie şi dependinţe cu o suprafaţă construită din 151,31 mp.
Ulterior, a fost introdus în cauză şi F.P.S.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, rejudecând cauza, Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr.1091 din 17 octombrie 2003, a admis acţiunea reclamanţilor cu obligarea pârâtei SC C. SA şi chemata în garanţie A.P.A.P.S. (fostă F.P.S.) să plătească acestora suma de 310.411.978 lei despăgubiri.
S-a admis implicit cererea de chemare în garanţie a A.P.A.P.S.
Totodată, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Consiliul Local Drobeta Turnu Severin, RA L. Drobeta Turnu Severin, Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Mehedinţi.
Din motivarea hotărârii se reţine că, în raport cu îndrumările şi dezlegările Curţii Supreme, pârâta SC C. SA are obligaţia să plătească reclamanţilor contravaloarea imobilului, proprietatea reclamanţilor, pe care l-a demolat, iar terenul îl ocupă şi în prezent. Totodată, A.P.A.P.S. care a vândut acest imobil pârâtei are obligaţia să garanteze a plăti suma în calitate de vânzător.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâta SC C. SA, precum şi chemata în garanţie A.P.A.P.S. Bucureşti.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr.163 din 12 februarie 2004, a respins ca nefondate apelurile, menţinând, astfel, soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs chemata în garanţie A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S.
Prin recursul declarat, A.V.A.S. a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată fără ca instanţa să se pronunţe asupra unei dovezi administrate care era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, şi anume faptul că suma reprezentând contravaloarea despăgubirilor solicitate a fost achitată reclamantului C.I.
În al doilea rând, s-a susţinut că, în ipoteza în care despăgubirile nu au fost achitate de Ministerul Finanţelor Publice, aşa cum a afirmat reclamantul C.I., atât sentinţa, cât şi Decizia sunt pronunţate cu aplicarea greşită a legii.
De asemenea, în cuprinsul celui de-al doilea motiv de recurs, s-a mai susţinut excepţia de prematuritate a cererii de chemare în garanţie a F.P.S., formulată de SC C. SA, întrucât instituţiile publice implicate în privatizare vor plăti societăţilor comerciale o despăgubire drept echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deţinute, prin efectul unei hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, ceea ce nu e cazul în speţă.
S-a mai reiterat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., întrucât nu a avut niciodată calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul SC C. SA şi nici nu a transmis cumpărătorilor acest drept.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, respectiv nepronunţarea instanţei asupra faptului că despăgubirile au fost achitate reclamantului C.I. de către Ministerul Finanţelor Publice, acesta nu poate fi primit, fiind invocat omisso medio, direct în recurs.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, susţinerea recurentei cu privire la faptul că instanţele au judecat cauza fără a avea viziunea de ansamblu a speţei şi fără a dezlega pricina prin prisma oferită de alte reglementări speciale, cum ar fi OUG nr. 88/1997, modificată şi completată de Legea nr. 99/1999 şi Legea nr. 137/2002, de asemenea, nu poate fi primită.
Curtea de apel a reţinut, în baza art. 324 alin. (1), (4), (5) din OUG nr. 88/1997 şi a Legii 99/1999 că persoanele lipsite abuziv de dreptul lor de proprietate imobiliară trebuie despăgubite de către societăţile privatizate în al căror patrimoniu sunt evidenţiate bunurile.
De asemenea, în mod corect a stabilit instanţa de apel că aceleaşi dispoziţii normative arată că instituţia publică implicată în privatizare va plăti societăţii comerciale prejudiciul cauzat prin restituirea în natură sau echivalent a bunurilor către foştii proprietari.
SC C. SA, în calitate de proprietară, deţinătoare a bunurilor de care au fost deposedaţi abuziv reclamanţii, are obligaţia de a le plăti acestora contravaloarea bunurilor, pe care le deţine prin cumpărare de la A.P.A.P.S.
A.P.A.P.S., la rândul său, ca instituţie implicată în privatizare şi în calitate de vânzător, răspunde material pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului, pentru restituirea contravalorii imobilului proprietatea reclamanţilor, deţinut nelegal de stat şi implicit vândut nelegal de A.P.A.P.S.
Corect a reţinut instanţa de apel existenţa a două raporturi juridice distincte: cel dintre proprietarul deposedat şi societatea deţinătore a bunului şi alt raport juridic între A.P.A.P.S., în calitate de vânzător al bunului şi societatea cumpărătoare evinsă de proprietarul real.
În mod evident, A.P.A.P.S. nu poate fi obligată să plătească direct fostului proprietar, între ei neexistând raporturi juridice, temeiul obligaţiei de evicţiune a A.P.A.P.S. bazându-se pe contractul de vânzare-cumpărare cu societatea comercială, faţă de care răspunde conform obligaţiei rezultate din calitatea sa de vânzătoare, conform art. 1336 C. civ.
Susţinerea A.P.A.P.S. că despăgubirile se plătesc de către aceasta doar în situaţia în care hotărârea a devenit definitivă şi irevocabilă este neîntemeiată.
Cele două obligaţii ale societăţii comerciale către proprietar şi apoi a A.P.A.P.S. către societatea cumpărătoare, pot fi stabilite în acelaşi cadru juridic, societatea comercială având posibilitatea, din punct de vedere procedural, de a chema în garanţie pe vânzător.
Evident că aceste obligaţii au deplină relevanţă doar în momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de obligare la plată.
În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., instanţa reţine că aceasta are deplină calitate procesuală, deoarece ea este vânzătorul patrimoniului către cumpărătorul societatea comercială.
Deşi patrimoniul s-a vândut sub formă de acţiuni, acestea conţin toate caracteristicile juridice ale bunurilor pe care le reprezintă, iar diminuarea patrimoniului presupune diminuarea valorii acţiunilor, de unde rezultă şi responsabilitatea vânzătorului pentru prejudiciul cauzat cumpărătorului.
Faţă de cele mai sus exprimate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 163 din 12 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8130/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8087/2005. Civil → |
|---|
