ICCJ. Decizia nr. 8037/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8037
Dosar nr. 17851/200.
Şedinţa publică din 17 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 septembrie 2003, la Tribunalul Timiş, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanţii W.M. şi M.W. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 102 din 1 septembrie 2003 emisă de primarul oraşului Sânnicolau Mare, prin care a fost respinsă notificarea de restituire în natură a unui imobil-teren şi construcţie preluat de stat, în anul 1981, în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 257 din 27 februarie 2004, a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat dispoziţia menţionată şi a obligat Primăria oraşului Sânnicolau Mare să emită o nouă dispoziţie, prin care să dispună restituirea în natură a imobilului aflat în litigiu (un apartament), condiţionat de restituirea părţii din despăgubire aferentă imobilului, actualizată cu indicele de inflaţie.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că imobilul aflat în prezent în litigiu a fost proprietatea tabulară a reclamanţilor şi a fost preluat de stat, în mod abuziv, în anul 1981, în temeiul Decretului nr. 223/1974, aşa încât reclamanţii sunt îndreptăţiţi, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, la restituirea în natură.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 1307 din 9 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Sânnicolau Mare, cu aceeaşi motivare dezvoltată şi în considerentele hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs Primăria oraşului Sânncolau Mare susţinând, în esenţă, că Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, deoarece reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi nici la restituire în natură, nici la măsuri reparatorii în echivalent întrucât au fost despăgubiţi la data la care au plecat din ţară, când imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În sensul acestei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege, printre altele, orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, sau fără titlu valabil, ori fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării (art.2).
Imobilul, teren şi construcţie, aflat astăzi în litigiu a fost proprietatea reclamanţilor şi a fost preluat de stat, în temeiul Decretului nr. 223/1974, prin Decizia nr. 2270 din 23 septembrie 1981 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al judeţului Timiş, cu motivarea că proprietarii au făcut cerere de plecare definitivă din România. Se constată că imobilul a fost preluat de stat fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, adică a fost preluat în mod abuziv.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini, aşa încât, în mod corect, prin Decizia instanţei de apel a fost confirmată hotărârea primei instanţe de obligare a pârâtului la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a imobilului.
Împrejurarea că prin Decizia administrativă de preluare a imobilului de către stat s-a aprobat plata către proprietari a sumei de 70.631 lei nu poate conduce la concluzia că preluarea nu s-a făcut abuziv, cum se susţine, fără temei legal, prin recursul declarat în cauză.
Dimpotrivă, restituirea trebuie făcută în natură cu respectarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în situaţia în care persoana îndreptăţită la restituire a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu indicele inflaţiei. În cauză, restituirea în natură s-a dispus în condiţia rambursării de către reclamanţi a unei sume reprezentând valoarea despăgubirilor primite, actualizată cu indicele de inflaţie, adică prin asigurarea respectării dispoziţiilor art. 12 din legea amintită.
Hotărârea pronunţată de instanţa de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Sânnicolau Mare împotriva deciziei nr. 307 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8126/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7955/2005. Civil → |
|---|
