ICCJ. Decizia nr. 8126/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8126
Dosar nr. 13534/200.
Şedinţa publică din 18 octombrie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dolj, secţia civilă, la 6 februarie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Dolj, solicitând obligarea acesteia de a emite decizie sau dispoziţie motivată cu privire la cererea sa de restituire în natură a imobilului situat în comuna Pleniţa, jud. Dolj, conform dispoziţiilor art. 23 din Legea 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat în termen legal notificare în temeiul Legii 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului, anexând actele doveditoare ale dreptului de proprietate şi calităţii sale de moştenitor, dar că unitatea deţinătoare nu i-a soluţionat notificarea în termen legal de 60 de zile.
Pârâta a formulat întâmpinare susţinând că are certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul solicitat de reclamant şi că acesta din urmă nu a făcut dovada dreptului său.
În sprijinul întâmpinării, pârâta a depus la dosar certificatul de atestare emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, un act de donaţie din 1927 şi sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Băileşti la 3 noiembrie 1998.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 200 din 9 aprilie 2003, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să emită decizie motivată prin care să soluţioneze notificarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că reclamantul şi-a exercitat dreptul de a formula notificare în baza Legii 10/2001 solicitând restituirea în natură a unui imobil al cărui deţinător actual este pârâta, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 240 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 rap. la art. 1073 C. civ.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâta SC C. SA Pleniţa, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că terenul revendicat se află în patrimoniul său (al pârâtei).
S-a susţinut că şi în ipoteza în care s-ar reţine că terenul în litigiu s-ar afla în patrimoniul său, hotărârea primei instanţe este dată cu încălcarea art. 27 şi art. 26 din Legea 10/2001 în condiţiile în care pârâta este o societate privatizată integral, iar notificarea ar fi trebuit adresată A.P.A.P.S. Dolj.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 258 din 10 octombrie 2003 a respins apelul pârâtei ca nefondat, reţinând că reclamantul are dreptul subiectiv la soluţionarea notificării printr-o decizie motivată a pârâtei aşa cum prevăd dispoziţiile art.23 din L10/2001, drept căruia îi corespunde obligaţia corelativă a pârâtei de a se pronunţa printr-o decizie.
Împotriva deciziei menţionată a declarat recurs pârâta SC C. SA Dolj la 12 martie 2003.
Prin motivele de recurs, pârâta a criticat Decizia ca nelegală şi netemeinică, invocând dipoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi susţinând că potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001 notificarea trebuia adresată de reclamant către A.P.A.P.S. Dolj.
Cea de a doua critică formulată din motivele de recurs a vizat faptul că instanţa de apel nu a observat că a comunicat punctul său de vedere reclamantului cu adresa nr. 353 din 10 februarie 2003.
La 28 ianuarie 2005, intimatul B.I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză raportat la criticile invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prima critică potrivit căreia s-ar fi încălcat de către instanţa de apel dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 este nefondată.
Reclamantul şi-a exercitat dreptul de a formula notificare în baza dispoziţiilor Legii 10/2001 solicitând restituirea în natură a unui imobil al cărui deţinător actual este pârâta recurentă.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, dreptului reclamantei îi corespunde obligaţia corelativă a pârâtei de a se pronunţa printr-o decizie motivată asupra notificării.
Refuzul pârâtei recurente de a soluţiona notificarea este nejustificat, situaţie în care s-a apreciat corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile invocate de recurentă, respectiv dispoziţiile art. 26 nu sunt incidente în cauză, întrucât au în vedere o altă ipoteză, aceea în care persoana îndreptăţită nu cunoaşte deţinătorul bunului imobil solicitat.
Or, în speţă reclamantul s-a adresat corect pârâtei ca deţinător actual al imobilului a cărui restituire s-a solicitat. De altfel pârâta recurentă nu a contestat că deţine imobilul, dar a invocat dreptul său de proprietate dovedit cu certificatul de atestare depus la dosar şi a susţinut împrejurarea că notificarea ar fi trebuit adresată altei persoane juridice.
Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs este de asemenea neîntemeiată.
Într-adevăr pârâta a invocat prin motivele de apel adresa nr. 353 din 10 februarie 2003 ca mijloc de apărare în sensul că ar fi răspuns la notificarea reclamantului.
Acest înscris despre care pârâta pretinde că ar fi fost depus în faţa primei instanţe, nu se regăseşte nici în dosarul Tribunalului Dolj şi nici în dosarul Curţii de Apel Craiova, iar recurenta, deşi avea posibilitatea, nu l-a depus nici în faza recursului.
Ca atare nu sunt întrunite nici dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., neputându-se susţine că instanţa de apel ar fi omis să se pronunţe asupra unei dovezi care nici nu a fost administrată.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că Decizia recurată este legală şi temeinică şi va respinge recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva deciziei nr. 258 din 10 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8096/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8037/2005. Civil → |
|---|
